Nu mă voi grăbi în a vă spune ce m-a determinat sa aleg acest titlu pentru cronica din această săptămână, va mai țin un pic pe jar. Toate se vor lămuri, deci să le luăm pe rând.
Ne-am adunat ca în fiecare sâmbătă, de data asta pe „parchetul” sălii de sport din Mănăștur, pe numele ei ”OH Sport”. Ce să spun…inspirat nume. Îmi imaginez o ședință de 12 ore după care s- a ajuns la concluzia că ăsta e cel mai potrivit nume pentru o sală de sport. Să trecem mai departe.
Zece. 10 ce? Oameni. Faini. Aici nu spun mai multe decât că aproape de ceas de vineri noapte, domnul antrenor, jucător, Valentin Lemnaru ne-a salvat de la deja un clasic joc pentru noi de 4/5. Sau 5/4.
Două. Două ce? Culori. Alb și negru. Asta chiar sună bine. Pentru albi au jucat…stați să mă uit în poză că am uitat. Așa…pentru albi: Paul, Tebu, Florin și frații Simu. La negri(oare e voie să spun așa ceva???): Mihai, Vali, Liviu, Ovidiu si Oli.
Cinci. 5 ce? 5 la 3. Ăsta a fost scorul. Pentru ”ăia” de stau în față la poză. Meciuri strânse, disputate, cu răsturnări de scor și uneori s-au presărat și un pic de nervi. Am pus câte ceva și eu să nu rămân dator. Serios, cred că putem face liniștiți un streaming online cu meciul, așa, pentru prieteni. Nu cred că ne-am face de rușine. Mai încerc o dată. Nu cred că ne-am face de rușine…toți.
Stau și mă întreb de ce n-am avut MVP. Adică ”ăl mai bun de pe teren”. De obicei se remarcă ușor dintre învingători. Cred că nu a îndrăznit nimeni. L-a meritat un ”înfrânt”.
Ar trebui să îmi fac un text șablon și să îl folosesc de fiecare dată când scriu cronica și ajung să vorbesc despre Mihai Lăpușan. Serios acum. Nimic nu se schimbă. E cred ca cel mai constant jucător de pe teren. Dă de la 3, dă de sub panou, pasează, driblează, cred că ar da și de la 4 dacă s-ar mai face un semicerc, așa…pe la jumătatea terenului.
Liviu, coechipierul perfect al lui Mihai. S-a creat o anumită legătură de joc între ei 2 așa că se completează perfect. Umblă mingea de la unul la altul de își amețesc adversarii. Liviu încă se recuperează după o accidentare, mai are dureri dar nu se lasă. S-a specializat în aruncările de la 3 și îi place la nebunie să se apere la Mihai Simu. Îi plac provocările și și-a găsit una pe măsura lui.
Ovidiu reușește aproape de fiecare dată să își găsească poziția perfectă pentru a pune mingea în coș. Dacă ajunge mingea la el treaba e ca și rezolvată. E extrem de vigilent și speculează orice greșeală a adversarilor, mai ales că îl ajută și fizicul. Nu ne uităm în buletinul lui că ne face de rușine.
Dacă mă întrebați Vali a făcut diferența și a adus victoria pentru ei. Cu ceilalți eram obișnuiți și poate reușeam să facem față. Cel puțin în ultimele jocuri vitalitatea lui și viteza ne-au dat peste cap. A marcat coș după coș și practic ne-a lăsat cu prea puține șanse de care nu am mai putut profita.
Oli și-a făcut și el mână de o vreme și eu cred că este puțin subapreciat. Și-a făcut o mică faimă pe la ”începuturi” și acum scapă mai greu de ea, deși nu mai este nici pe departe jucătorul cu care eram obișnuiți. Dă ”capace” fără discriminare de la cei mai mici la cei mai mari și nu-i mai tremură mâna din apropierea panoului. Poate că de la distanță nu e cel mai bun marcator dar îl mănâncă dorința de a mai încerca și el din când în când.
Vreau să vă mai spun câteva și despre echipa pierzătoare dar din respect pentru învingători voi fi mai scurt. Pun textul asta aici ca sa vad daca se uita cineva peste el inainte de a-l publica.
Dacă tot scriu cronica îmi aloc dreptul de a declara că MVP-ul acestui meci a fost Flo. I-a înnebunit pe adversari cu aruncările de la 3 puncte. A avut o mână de NBA. Bravo, Flo!!! Mihai și cu Paul l-au acompaniat cu succes în atac iar Tebu a fost din nou jucătorul de bază în apărare plus câteva aruncări de 3 reușite care au contat serios la scor. De mine vă promit că vă voi scrie imediat ce voi avea ce.
Am rămas dator să va explic de ce am ales acest titlu pentru cronică. Ei bine, partea cea mai faină a fost că toată lumea a fost de acord că acest joc a fost unul dintre cele mai faine jocuri disputate de clubul nostru PMOB. Plus că la repriza a treia am râs cum de mult n-am mai făcut-o. De noi, de necazuri, de viață, de orice. E o bună terapie. Doar prieteni să ai.
Faceți sport și rămâneți sănătoși!
