Ne-am bucurat azi de prezența lui Lemnaru, piesă rară în ultimul timp…
Cu el în echipă ne-a fost mai ușor. Pentru că aleargă non-stop, recuperează, dă pase, marchează și motivează prin simpla lui prezență. Cu el, cu Ciucă, apoi cu Matei, cu Chertes și cu mine, am reușit surpriza, cîștigînd în fața unui cinci ce pornea favorit înaintea startului.
La ei erau Maier, Simu mare, Simu Mic, Mircea și Ilea, adică mai baschetbaliști decît noi. Dar deși nu ne-am dorit mai mult victoria, se pare că am obținut-o.
A fost 3-2, deși se poate spune că am avut noroc, că dacă apucau și meciul șase ne-ar fi egalat. Dar s-a terminat timpul din clepsidră și așa am scăpat în învingători.
Bine, la masa de după nu au contat ierarhiile, ci doar prieteniile. Și-a mai venit și Răcășan, am primit mesaje video de la Tebu, încurajări de la dr. Avram, deci am fost mult mai mulți decît arată….scorul.
N-a fost rău deloc. Ba chiar a fost bine.
