A fost o provocare pentru Radu Simu: să plătească masa și să scrie cronica. Dar s-a descurcat admirabil. Iată cronica:
Incerc sa ma tot eschivez de ceva vreme sa scriu cronica, caci nu imi e tocmai confortabil sa o scriu, dar de ce ti-e frica nu scapi. Ce sa zic. Nu pare prea rentabil sa joci un baschet 2 ore si sa scrii 3 ore o cronica. Ce sa zic? Imi vine mie greu inspiratia. Sau nu mai vine deloc.
Daca e sa trag cateva concluzii dupa meciul de sambata acestea ar fi:
Inaltimea conteaza. A fost factorul, cred, decisiv. Mihai Simu n-a avut adversar sub panou. S-a incercat o rupere de spate dar nu s-a reusit.
Precizia conteaza. Domnul Lapusan s-a remarcat si de aceasta data de la linia de trei puncte. Si s-a remarcat tare. S-au straduit adversarii sa il marcheze strans dar fara prea mare succes.
In momentele de echilibru intre echipe, determinarea si concentrarea castiga jocul.
Sa va explic.
Ei: Mihai Lapusan, Mihai Simu, Mihai Miclaus, Mircea Simu si Dani Rus.
Noi (N-am avut niciun Mihai dar am avut un Mihaly): Mihaly Fulop, Paul Gherman, Florin Chertes, Matei Simu si subsemnatul.
Scorul e prea putin important si oricum se pare ca nu ne putem decide intre noi care a fost. Alegeti voi intre un 6-0 sau un 6-1. Pentru ei.
Mircea a fost ca un titirez, a crescut mult de cand ni s-a alaturat si cred ca nu mai are mult pana sa ii dam si lui o cupa de MVP. Imparte capace (capac = blocaj) pe teren si nu mai are mult pana da dunk-uri peste noi. Atata-i trebe! Matei e pe urmele lui, marcheaza bine, a capatat incredere alearga bine si cred ca e pe drumul cel bun. Le tinem pumnii la amandoi ca vor sa faca trecerea spre baschetul profesionist.
Dani si Miclaus au tinut echipa in spate cu cosuri cand lucrurile nu mergeau foarte bine pentru ei. Amandoi au mana sigura si cate o pozitie preferata.
La noi lucrurile au mers bine pana n-au mai mers. Am condus ostilitatile in cateva meciuri dar n-am reusit sa inchidem jocul pe final. Am incercat toate variantele de defensiva, ne-am schimbat intre noi dar tot nimic. Misi si Paul au incercat cat au putut sa ne tina in viata. N-a fost nici ziua lor cea mai buna. Interesant e ca am avut de fiecare data impresia ca avem puterea sa castigam. Ceva a lipsit.
Cam atat despre baschet.
La masa de dupa au venit si domnii Ilea si Racasan. S-a vorbit mult despre fotbal, baschet, s-au spart pahare, laptele s-a stricat si chelneri au fost mai acrii decat de obicei.
Si sa nu uitam ca avem sportivi de valoare in tara asta. Faceti-va timp si uitati-va un pic la ei. Sunt tare faini.
Pana data viitoare va doresc o saptamana buna.
