Feliciano Lopez ne-a învățat, în aceste zile, cum e să zbori.
La 41 de ani, cu 20 de milioane de euro cîștigați din tenis, invitat să joace la Mallorca, sportivul aflat acum undeva înspre locurile 700 ATP ne-a învățat că nu e niciodată prea tîrziu să înveți cum e să zbori.
A fost pe lumea asta cînd a cîștigat de 4 ori Cupa Davis, cînd a cîștigat un Roland Garros la dublu, cînd a fost sfert-finalist la Wimbledon și la US Open. Cum este pe lumea asta de 4 ani de cînd e directorul marelui turneu de la Madrid. Și-a mai fost pe lumea asta din 1997 de cînd joacă, neîntrerupt, în circuitul ATP.
Dar acum, pe teren, el e într-o altă lume, în lumea sa, o lume în care visul e zborul și zborul e vis.
A jucat serviciu-vole tot timpul turneului, chiar și pe al doilea serviciu, de parcă nu avea un adversar în față ci mai degrabă avea în față toată frumusețea sportului alb de care nu ar vrea să se despartă.
Tehnici, tactici, toate au rămas pentru alții, pentru cei de azi care vor puncte și bani.
Feliciano Lopez nu mai vrea nici unele nici altele și asta se prea poate să fi vrut să ne transmită și nouă, celor care i-am urmărit jocul de la Mallorca: să ne bucurăm de tenis.
Revenind la Mallorca, dar doar ca să părăsim competiția și să urmărim zborul, Lopez a cîștigat în fața unui australian de 25 de ani care e pe locul 62 (Purcell) iar apoi în fața unui alt australian (Thompson, locul 71 mondial). A cîștigat jucînd la fel: serviciu-vole, ca și cum acum, la Mallorca, la 41 de ani, și-ar fi amintit cum e să joci un meci în spatele școlii, pe un teren, ambiționîndu-te să servești și să vii la fileu ca la o ruletă rusească: poate prinzi vole-ul, poate îl dai afară. Dar măcar te distrezi pe cinste.
Și, fără să te intereseze prea mult, ajungi în sferturile de finală ale unui turneu ATP, în țara ta, cu spectatorii tăi în tribune, care te aplaudă, te respectă și te iubesc.
Pentru că îi înveți zborul.
Și nu-i puțin lucru.
Turneul de la Mallorca e ultimul pe care îl va mai juca Feliciano Lopez în cariera sa.
Și primul în care, zburînd, nu e interesat nici măcar de aterizare.
