Pe Vlad Zdrențu îl recomandă sutele de turnee pe care le-a văzut îndeaproape, avînd în vedere că este arbitru de tenis încă de la vîrsta de 15 ani.
Acum posesorul silver-badge, reputatul arbitru este supervizor la turneul ce are loc la Winners Sports Club, Trofeul Fundației Țiriac.
“Arbitrajul rămîne în continuare marea mea pasiune și, pot spune, singurul meu job constant, avînd în vedere că îl practic, neîntrerupt, de aproape 30 de ani. Este domeniul în care mă simt perfect și sînt recunoscător destinului că mi-a hărăzit un astfel de loc de muncă, să spunem așa. Iar cînd este vorba să mă întorc la Cluj și aici, la Winners Sports Club, o fac întotdeauna cu plăcere. Consider, și asta nu este doar părerea mea, că organizarea acelui WTA a fost una de înalt nivel. Iar acum, de asemenea, odată cu aceste turnee sub egida Fundației Țiriac, Clujul devine din nou o gazdă perfectă. Cînd vin la Cluj, și am cîteva ore libere, îmi place să simt pulsul orașului și mereu găsesc ceva bun de făcut aici, timp de calitate cum se spune acum. ”
Despre acești 30 de ani petrecuți în arbitraj, el spune:
“Trebuie spus că eu am încercat să echilibrez viața aceasta din arbitraj nelipsind totuși din ceea ce înseamnă viața alături de familia mea. Asta a însemnat oarecum că n-am fost atras neapărat să leg multe săptămîni una după cealaltă arbitrînd ci mi-am lăsat ferestre…Deși, ca parte anecdotică, să știți că mereu se strică ceva pe acasă cînd eu mă pregătesc de plecare la turnee..”
Despre farmecul arbitrajului, adaugă:
“De cînd sînt silver badge, parcă mă atrage partea aceasta, de supervizor, simt că mi se potrivește. Deși, ca să fiu foarte sincer, ca arbitru de scaun ai niște emoții pozitive care te pot marca la modul cel mai plăcut. Eu, de exemplu, cînd eram în scaun la meciurile de Cupa Davis, cînd realizam importanța meciurilor acelora pentru jucători, faptul că jucau pentru țara lor, pe mine mă facea să mă simt într-un loc cu adevărat special. Și asta mă motiva să îmi fac treaba la cote înalte. Uitam de tot. De oboseală sau de stres. Aș fi putut sta și 10 ore acolo, să arbitrez, pentru că simțeam că sînt parte dintr-un eveniment important.”
