Cătălina Cristea și Ecaterina Makarova au fost protagonistele unui moment foarte bine ales de către organizatorii Naparis Trophy, turneul ce s-a disputat săptămîna trecută la Slobozia.
Chiar dacă nu a fost vorba decît despre cîteva minute în care cele două nu au jucat pe puncte, spectaculoasa revenire pe teren a marii noastre campioane a avut darul de a încînta numeroasa asistență cifrată undeva la peste 400 de spectatori.
Jocul Cătălinei Cristea a rămas același, spectaculos, exact și plăcut ochiului.
Imediat după turneu, Cătălina Cristea și-a amintit cîteva momente din cariera sa.
-Cătălina, cum de ai revenit pe teren? Ce te-a determinat să faci acest lucru, știind că nu ai prea făcut asta după ce ai renunțat la tenisul profesionist?
-Da, așa este. De cînd am terminat tenisul am spus răspicat că nu voi mai juca pe puncte, orice ar fi. Dar aici, la Slobozia, pentru că organizatorii au legat evenimentul sportiv și de unul caritabil și pentru că am schimbat doar mingi cu cîștigătoarea de anul trecut, cu Makarova, am acceptat. A fost și meciul de dublu, pentru aceeași cauză, așa că noi două zic că am completat fericit acest moment și chiar m-am simțit bine pe teren.
-De ce n-ai mai jucat pe puncte?
-E o poveste lungă, dar o sintetizez: niciodată nu mi-a plăcut să iau tenisul ca pe o distracție, nu mă refer la meciurile demonstrative, care au rolul lor. Mă refer la momentele acelea din timpul carierei unui jucător, cînd se mai joacă acel „bambilici” (așa îi spuneam noi) la încălzire sau alte momente mai așa, mai în joacă, mai cu zîmbetul pe buze. Nu, mie mi-a plăcut să joc pe puncte, serios, aplicat, cu îndîrjire. Ei bine, acum lucrurile stau exact pe dos: cînd aud de jocul pe puncte, nu mai pot. Prea mult am jucat cu mize mari, prea mult m-a impactat această profesie, prea a lăsat urme ca să mai am tragere de inimă să mai joc pe puncte.
Aici, cu Makarova, mi-a plăcut foarte mult. Chiar nu am simțit altceva decît plăcere și faptul că au fost acolo spectatorii mi-a dat un sentiment bun. Știi cum e, după ce joci la un anumit nivel, nu ai emoții că te poți face de rușine, pentru că jocul în sine a rămas în ADN-ul tău de jucător, nu poți să îl uiți. Chiar cred că puteam juca și mai spectaculos cu Makarova…
–Ce îți amintești, ca borne de excelență, din cariera ta?
-Sigur că imnul național joacă un rol important. Iar eu am avut parte de un astfel de moment, atunci cînd am ieșit campioană europeană. Apoi, la Atlanta, am fost la Jocurile olimpice, un moment unic în cariera unui sportiv. Sigur că îmi amintesc acel US Open, la junioare, cînd am jucat finala de dublu. Am făcut o finală la dublu la US Open și o alta la Roland Garros, tot la junioare. De altfel la Roland Garros, la junioare, am făcut și la simplu semifinale. La senioare a fost apoi acel tur 3 la Roland Garros la simplu și un sfert de finală acolo cu Bob Bryan, la dublu mixt. Și, desigur, îmi amintesc de victoria de la Roland Garros în fața unei jucătoare de top 10, Natasha Zvereva.
Și mai am o amintire fabuloasă, zic eu, pentru că s-a petrecut în România. La vremea aceea nu prea erau turnee în România și poate de aceea mi-a și rămas la inimă. Am cîștigat singurul meu turneu 25k în România, 7-6 în decisiv și îmi amintesc reacția publicului, care îmi scanda efectiv numele. M-a mișcat profund acel moment, a fost un meci epic, de peste 3 ore și jumătate, cu Mariana Diaz Oliva (Argentina)….
-Și la polul opus?
-Da, pe mine nu mă deranjează să îmi amintesc de lucrurile neplăcute, pentru că un sportiv de performanță poate trece prin asemenea momente. Ele te pot întări sau dărîma, după caz, dar nu pot fi ascunse.
Așa că îmi amintesc o înfrîngere cu Barabara Schett după ce am avut 8 mingi de meci, un meci care a durat aproape 4 ore. Asta era la Umag, în Croația, pe cînd eram junioară.
Apoi am 5-1 și 40-15 în setul decisiv la un turneu de un milion de dolari și am pierdut de acolo…
Am luat un 6-0, 6-2 de la Davenport, cu un prim set pierdut în 12 minute….
Și un 6-0, 6-0 de la Mary Pierce, după ce bătusem la rîndul meu drastic în turul anterior o jucătoare pe val pe atunci, pe Stevenson, la Amelia Island, de asemenea un turneu mare, cu premii de peste 500.000 de dolari.
Dar, cum spuneam, din înfrîngeri și din victorii poți învăța. Totul e să ți le asumi și să reușești să te împaci pe tine însăți că pînă la urmă este vorba despre sport, despre un adversar pe care îl ai în față, de o experiență de viață.
–A fost ca într-un carusel toată viața aceasta sportivă?
-Cam așa ceva. Nu am avut timp să conștientizez că renunț la ceva, că pierd ceva din viața mea, era cum spui, parcă un drum pe care îl aveam de făcut și pe care nu puteam să îl întrerup. Pe de o parte sigur că da, viața de sportiv de maturizează, ești responsabil, devii serios, asumat, conștient că faci un lucru deosebit. Pe de altă parte, chiar mă uitam acum și aici, la acest turneu de la Slobozia, la fetele de pe teren: cîtă dăruire, cît zbucium pentru a cîștigat fiecare minge, cîtă pregătire mentală, cît efort…Și îmi aminteam: oare cum de am avut la rîndul meu atît de multă putere să duc o astfel de viață pe terenul de tenis? Să trăiesc la maximum între avioane, cu treziri la 3 dimineața pentru a nu rata un zbor, cu antrenamente de o instensitate maximă, cu meciuri pe muchie de cuțit…Dar cred că nu a fost în zadar. Am făcut ceea ce mi-a plăcut, îmi place tenisul și poate de aceea am și rămas în acest fenomen, să încerc și să ajut dar și să îmi satisfac această plăcere de a sta aproape de teren, într-o formă sau alta.
Cătălina Cristea a fost una dintre jucătoarele importante ale României, reușind cea mai bună clasare a sa în anul 1997, atunci cînd a ajuns pe locul 59 în lume. Putem adăuga la această performanță și locul 39 de la dublu, cel mai înalt pe care l-a atins, dar și un șir de prezențe constante la turneele de Grand Slam, cu vîrful numit Roland Garros, acolo unde a ajuns în turul al treilea în 1995.
La juniori a fost numărul unu în lume în 1992 cînd a și cîștigat de altfel Campionatul European, apoi a reprezentat România de 23 de ori în Fed Cup iar in 1996 a fost la Jocurile Olimpice.
Cătălina a făcut tur 2 la Australian Open de 2 ori și a avut cinci prezențe la US Open, turneul de Grand Slam la care a avut cele mai multe apariții. De asemenea a făcut tur 2 la Wimbledon, participînd de 17 ori la turnee de Grand Slam (simplu și dublu).
