Tudor Jucan a revenit pe teren după o perioadă mai lungă de absență însă prezența lui s-a simțit încă din primele minute ale confruntărilor, el aducînd plusul de combativitate care i-a caracterizat întreaga carieră de profesionist.
Am ales cu Lăpușan echipele și, spre surprinderea mea, și-a ales o echipă de 5, noi jucînd în 6. Pe parcurs s-a dovedit că acel om în plus (oricare ar fi fost el) ar fi trebuit să fie în echipa lui Lăpușan și-atunci echilibrul ar fi fost prezent.
Așa însă, cu Jucan în mare dispoziție de joc, cu Gherman cu adevărat magistral, cu Ciucă, Negoiță, Ilea și Blag negrii s-au impus la capătul zile.
Albii au fost în formula Cristea, Lăpușan, Racovițan, Rus și Chertes și au fost cu adevărat aproape de a spera după ce la 0-3 s-au impus cu un categoric 12-4. Mai apoi însă negrii au cîștigat partida a cincea și astfel s-a scris istoria zilei.
De cîștigat am cîștigat cu toții, pentru că la nivelul angajamentului pe teren această zi a fost una provocatoare, meciuri care s-au jucat într-un ritm alert (păstrînd proporțiile, desigur, pentru că dacă s-ar fi uitat vreun spectator sigur ar fi zis că de abia ne mișcăm pe teren).
Dacă socotim că i-am spus la mulți ani lui Miclăuș putem concluziona că am făcut foarte multe la primele ore ale dimineții.
