Ce contracte, ce protecție, ce drept de muncă? E Românica, e veselie, frenezie, caterincă, unul vine, altul pleacă, în lipsa unor reguli clare. Mircea Rădulescu, un domn de pe-acolo de pe la școala care dă licențe pro ( care atunci cînd vorbește o face extrem de întortocheat, așa că mai întotdeauna schimb canalul), m-a păcălit de data asta. Nu am fost destul de rapid, nu găseam telecomanda, și a trebuit să ascult cum se chinuia să ne explice că acum s-a schimbat modificarea, că un antrenor poate antrena cam unde vrea și cît vrea. Asta nu e rău: rău este că nu există nici un fel de protecție pentru cei care semnează un contract în fotbalul românesc. Uitați-vă și voi: cinci antrenori care au capotat la echipele cu care au început campionatul, un carusel de transferuri de jucători după doar cîteva etape, declarații de iubire pentru un club urmate de reîntoarceri la trupele părăsite acum cîteva luni. Debandadă, miștocăreală, circ, haos.O mînă de impresari care fac legea, o seamă de președinți care se înjură la televizor dar se pupă pe la chefuri, zeci de arbitri care se înrudesc cu unii de prin conducerea federației de specialitate, comisii și comitete care nu sînt în stare să ia o hotărîre în timp util. O meserie de fotbalist care conform legii nu există, președinți de club care nu figurează în acte, antrenori care nu au dreptul să stea pe bancă, jucători care sînt legitimați la echipa satelit din liga a 4-a pentru ca apoi să îi vezi în prima divizie. Iubitorii de fotbal, de partea cealaltă, trebuie să stea cuminți dacă merg pe stadioane, să facă rating dacă stau la telvizor, să răspundă în mediul on-line la întrebarea: „Dacă ai fi antrenorul Stelei, tu cu cine ai începe meciul?” și în general, să se lase manipulați.
Jucăm, driblăm, ne distrăm
