Cînd eram mici nu ne plăcea deloc să stăm capră cînd săream prin curtea școlii. Era nasol, te loveau ăia peste urechi cînd săreau peste tine.
Mi-am amintit de acest lucru azi, așa, din senin, în timpul meciului Universitatea Cluj-Dinamo.
Nu știu ce m-a apucat, că doar meciul a fost foarte frumos, captivant, plin de dramatism și cu execuții spectaculoase, n-ar fi trebuit să îmi zboare mintea aiurea…
Multe ratări, joc direct pe poartă, intrări bărbătești, joc pe contre, multe contraatacuri, foarte frumos, schimbări inspirate…
Chiar a meritat să ne sacrificăm o seară de week-end pentru meciul acesta.
A fost chiar mai frumos decît cu Astra, chiar dacă de data aceasta nu a fost 1-3. Dar nu a lipsit mult.
Frumos. Mulțumim, băieți!
