Fiind o echipă de doi lei pentru mulţi, chiar îmi făceam speranţe că evoluţiile lui Balauru vor trece neobservate de ăi mai mari din liga I. Şi aşa a fost, căci scouterii campionatului sau scouterul, unicul, e prea ocupat să ne spună seara la digi ultimele 3 echipe pe la care au trecut Mignolet şi Sirigu. Şi da, băi Piţi, eu pe Balauru l-aş fi luat la naţională atunci de v-aţi dus nu ştiu unde să jucaţi, dacă aş fi deschis televizorul puţin mai mult decât tine! Că nu are 32 de ani ca Bornescu, ci mai degrabă 23.
Însă pe lângă pricepuţi, prin campionat se regăsesc şi câţiva interesaţi de ce mişcă şi la nivelul mai de jos, echipe gen Oţelul sau Pandurii, după spusele ziuadecj.ro. Da, dacă va fi să plece, Balauru la Pandurii va pleca, o echipă ce în acest sezon a jucat şi cu Mingote (majoritatea meciurilor), dar şi cu mai tânărul David Lazăr. Iar când portarul titular are 32 de ani şi cel care vine din urmă a oferit şi momente ilare (dacă bine ţin minte, unul în meciul cu Petrolul), parcă te gândeşti să mai aduci unul.
Revenind puţin la articolul de pe ziuadecj.ro, aş preciza că citesc orice text până la prima greşeală, indiferent de ce ordin e. Asta pentru că Balauru parcă n-a venit chiar pe ultima sută de metri a perioadei de transferuri. Din câte ţin minte, a fost titular cu Bistriţa, lucru care reiese uşor din rândurile următoare, citite din inerţie. Iar primul meci de pe teren propriu din acest sezon a fost în iulie, chiar în ziua referendumului. Posibil ca autorul articolului să fi fost la meci şi să fi văzut cine purta tricoul gri cu 12 pe spate, dar o fi văzut chestia cu ultima sută în alt loc şi-o fi zis că-i bine. Şi chiar dacă ultima sută de metri nu e, despre ultimii 150-200 de metri tot se poate vorbi, deci eroarea e oarecum într-o marjă acceptată.
Lui Balauru i-aş reproşa vreo două chestii majore: eroarea din meciul odios de la Iaşi (deşi tot el ne-a scos de două mai pe final) – căci nu poţi pretinde că a fost mai mult decât odios un meci în care iei 4 de la o echipă care până atunci dăduse 8 goluri în 13 meciuri – şi o ieşire hazardată cu Ceahlăul, dar care n-a provocat mari supărări. Şi revenind la Iaşi, a fost urât. Poate că şi Arsenal sau naţionala Angolei iau 4 deodată, dar în primul caz s-a întâmplat s-o dea Tiote de pe la 30 de metri, iar la CAN 2010, Mali-ul lui Mahamadou sau Frederic l-a avut în faţă tocmai pe Carlos.
În schimb, Balauru nu va lua niciodată gol cum a luat Bornescu cu Sportul şi e oricând în stare să dea o pasă decisivă. Sigur, nu dacă ai în faţă jucători gen Drăghici O. sau Dinu V. Legat de primul, s-ar zice că jucătorii UTA-ei au dat o petrecere când i-a expirat împrumutul la Arad, iar pe al doilea îl suspectez că s-ar fi apucat de fotbal pe la 25 de ani. Da-i golgheter, nu ne putem lua de el.
Nu-l fac mai mare decât este, ci doar mai mare decât orice alt portar care a trecut pe la „U” de când mă duc eu la meciuri (mi-a plăcut şi belgianul Merlier, portar ajuns acum prin liga a III-a olandeză) şi de departe cel mai de viitor din lotul actual. Şi la Alex dos Santos abundă talentul, însă faptul că termini benzina prin minutul 70, că nu poţi da o centrare cu stângul sau că nu deţii noţiunea şutului din afara careului sunt mari minusuri.
2 comentarii
Multumesc pentru faza cu Mali-ul lui Mahamadou. Decat respect. Cand s-a dus la lactatici am simtit ca c’est le fin d’une epoque
Balauru la ce echipa joaca?