Unde o mai fi Norica-din-Păltiniș?

Poate știți chioșcul de carte din centrul Păltinișului…

Ani de-a rîndul acesta era însuflețit de prezența celei pe care o știu doar de Norica.

Norica-din-Pătiniș. Probabil că o cheamă Nora. Cine știe? Noi îi spuneam, cu toții, Norica.

Îl știa pe domnul Noica, povestea despre asta întotdeauna.

Pe vremea lui Ceaușescu acel chioșc era ca o oază. În fapt, se găseau acolo cărți mai bune (valoaroase) decît cele din marile librării ale epocii.

Peste tot acest domeniu șefă era Norica. Vorbea într-una, atrăgea precum un magnet, iubea cartea, iubea oamenii.

Acum am senzația că acel chioșc e părăsit. Cel puțin așa era azi. Deși, dacă e să mă ghidez după una dintre cărți, „Eseuri de duminică”, a lui Noica, apărută relativ recent, s-ar putea să mă fi înșelat…

Oricum, de Norica n-am dat. De casa lui Constantin Noica nu prea știe nimeni pe aici (deși cred că ar merge un indicator chiar la intrarea în stațiune, nu?). Poșta s-a desființat (și ce vederi cumpăram și trimiteam acasă, pe vremuri…). Nici magazinul acela frumușel, din centru, cu suveniruri, nu mai e…

Chiar dacă m-am prins și eu că vara nu-i ca iarna în Păltiniș, parcă totuși aș fi sperat să mai fi rămas un pic din farmecul acelei zone centrale formate din poștă, terasa lui Hans (dispărută și ea) și chioșcul de carte (un simbol al rezistenței prin cultură exact pe un vîrf de munte).

Nu mai sînt astea, or fi altele, pe care nu le simt eu.

Dar orice s-ar întîmpla în Păltiniș, bun sau rău, mie o să îmi placă.

Întotdeauna.

Ovidiu Blag

View all posts by Toate articolele scrise de acest autor
Citeste biografia