În dimineaţa zilei de sâmbătă am aflat că unde-s trei puterea creşte. Chiar dacă prognoza meteo nu ne dădea prea multe veşti bune (ba mai mult e şi ziua Sfântului Ilie, când poporul zice că plouă) noi ne-am întâlnit frumos, la ora 9.00, pe terenul de baschet din parc şi ne-am văzut de treabă.
Şi când zic “noi” mă refer la Arthur, Călin Ilea şi la mine. Cei trei care am speriat norii. Am tot aşteptat noi să vina un al patrulea, dar degeaba. După aia am încercat să jucăm un “unu` la unu`” pe tot terenul, dar fiind trei n-am putut. Până la urmă matematica e simplă, se dau aşa…două panouri de baschet, o minge şi trei oameni. Se scade un panou şi ne “33”. Am luat-o pe calea asta. Am jucat un “33” de toată frumuseţea. Arthur a declarat la începutul jocului că o să câştige şi s-a ţinut de cuvânt, ba mai mult, ultima aruncare a fost un cârlig excepţional. Fâş curat.
Pe la ora 10.00 s-a spart gaşca. Călin, după o noapte furtunoasă, a mers la muncă, Arthur de asemenea, iar eu am luat-o pe căi nebănuite. N-am mai mers la terasă, deşi am fi putut comanda o apă plată la 2L cu lâmaie. Poate data viitoare.
Închei prin a spune că a fost o sâmbătă obişnuită în parcul central. Bătrâneii făceau exerciţii la aparate, noi jucam baschet şi ne distram, nuntaşii …nutaşi. Tabloul, creionat în 3 ani, era complet, la fel cum va fi şi data viitoare.
1 comment
Daniel 🙂 , ti-ai tras o domnisoara cumva ?