În Piața Mare din Sibiu am pățit o chestie super-amuzantă. Sau super-caraghioasă, mai degrabă. Cerem o bere la draft, un suc, pînă una alta, anunțîndu-l că în timpul ăsta ne vom gîndi la o pizza, pe care s-o comandăm…
Și chelnerul pleacă. Într-o direcție…anterioară (sau ulterioară), ca să zic așa.
Și nu mai vine.
Și o întreb pe fata de la bar, cum ar veni. O fată speriată. Cred că era prima ei zi de muncă acolo.
-Nu știi unde este băiatul?
Ea zice:
-A plecat după pizza. Avem o comandă la masa aceea. Și-mi arată o masă.
Unde dracu a plecat după pizza, îmi venea să întreb. Dar am întrebat altfel:
-Unde a plecat după pizza?
-La Podul Mincinoșilor, și-mi arată direcția, adică la vreo 300 de metri mai încolo, cum ar veni, că doar știam și eu unde e podul ăsta.
-Și ce face acolo?, întreb eu.
-Păi de acolo aducem pizza. La noi e așa: clientul comandă, noi sunăm la pizzeria de la pod, ăia fac pizza, ne sună înapoi și fuge el după ea. După pizza. Și-acum e pe drum, da tre să vină iute.
Mi se pare culmea inventivității în materie de comerț.
Terasa asta e în plină piață, cam lîngă Turnul Sfatului.
Și, culmea, are clienți.
Era cît pe ce să ne aibă și pe noi…
