A trecut ceva timp de când n-am mai participat la mişcarea de sâmbǎtǎ şi trebuie sǎ recunosc cǎ mi-a fost puţin dor. Nu foarte tare, dar suficient cât sǎ mǎ scoatǎ din casǎ 🙂
Şi, deşi planurile erau de alergare 4 ture de parc cu Nada, apoi venit la terenul de baschet, Rus m-a deturnat cu un simplu telefon, aşa cǎ am lasat-o pe Nada sǎ alerge singurǎ, iar eu am intrat direct la baschet.
Acest gest m-a costat povestea Sfântului Stefan, explicatǎ de Boglar. 🙁
În consecinţǎ, m-am regǎsit pe terenul de baschet alǎturi de Zǎvǎ, Ilea, Rus, Miclǎuş, Dl. Mureşan, Ovidiu şi David. Habar nu am cine a fǎcut echipele, nu mi-am auzit nici numele strigat, dar am fost în echipǎ cu Zǎvǎ, Rus şi Miclǎuş.
Apoi, a început lupta cea mare, pe care o descriu în foarte puţine cuvinte: s-au jucat 3 meciuri, primul şi al treilea l-am câştigat noi:). Pe la jumǎtatea primului meci a venit şi Bogdan (economistul), şi a intrat la noi în echipǎ deoarece eu eram veriga slabǎ. 🙂 Apoi, el a fǎcut cu schimbul, pânǎ la partida a 3-a, când şi-a gǎsit în sfârşit un loc stabil, dupǎ plecarea lui Ovidiu.
Au fost faze tari, au fost faze slabe şi au fost şi incidente cu un nene poliţist care s-a legat de Nada şi de Bella, pornit sǎ împartǎ o amendǎ. Şi cum eu încerc sǎ respect cât mai mult posibil tot ce înseamnǎ regulamente, m-am cam certat cu pietena mea. Nada, deschide-ţi telefonul ǎla odatǎ, cǎ vreau sǎ îmi cer scuze!
Şi iarǎşi revenind la baschet, Rus Daniel a instituit o regulǎ nouǎ: MVP-ul întâlnirii scrie cronica. Astǎzi le-a fost uşor sǎ mǎ punǎ pe mine sǎ scriu cronica, dat fiind faptul cǎ am înscris minim 10 coşuri! Deşi, am o vagǎ bǎnuialǎ cǎ a fost blat din partea bǎieţilor, sǎ mǎ convingǎ sǎ mǎ întorc alǎturi de ei sâmbǎta. Sau sǎ nu fiu atât de încrezutǎ? Oricum, le mulţumesc. 🙂
Pânǎ la cafeaua de dupǎ s-au mai pierdut unii şi alţii prin parc, dar se vor regǎsi ei pânǎ sâmbǎta viitoare. Pe curând!
*un text de Raimonda Boian
