Nu ştiu cum se face, dar Tebu m-a prostit sǎ scriu eu cronica, deşi atenţia mea la detalii legate de scor, minut, coechipieri etc. este ca şi inexistentǎ. Contraargumentul lui a fost că nu are importanţǎ, sǎ scriu cǎ am câştigat meciul doi, şi meciul trei, dupǎ ce am revenit de la 11-7 etc. şi sǎ mai scriu cǎ am fost întrerupţi de mai multe alaiuri, unele de nuntǎ şi altele ale administraţiei locale. Dacǎ voi aţi înţeles ceva, atunci am înteles şi eu 🙁
Oricum, a fost o zi frumoasǎ, cum probabil nu vor mai fi multe de acum încolo. A fost soare, a fost cǎlduţ, aşa cǎ am alergat cu Nada 2 ture jumate de parc, apoi ea şi-a continuat alergarea spre serviciu, în timp ce eu m-am îndreptat spre terenul de baschet, unde meciul era în toi. I-am gǎsit în cele douǎ tabere pe: Ovi Tebu, Daniel Rus, Rǎzvan Zǎvǎlean şi Mihai Miclǎuş contra Rus Daniel, fraţii Bar şi Marius Mureşan.
Eu fiind veriga slabǎ, am intrat la una dintre echipe, la pauzǎ am trecut la cealaltǎ, habar nu am care a câştigat 🙂 Valoarea celor douǎ echipe a fost destul de apropiatǎ, din moment ce douǎ meciuri au durat pânǎ la ora 10.04.
De ce ştiu exact ora? Pentru cǎ Miclǎuş ne-a reproşat cǎ l-am facut sǎ întârzie la întâlnirea de la ora 10.00 (bine, el ne-a reproşat şi cǎ am lipsit sǎptǎmâna trecutǎ de la întâlnirea de sâmbǎtǎ, şi cǎ s-a trezit singur în parc. Ce dacǎ ploua cu gǎleata????). Aşa cǎ am rǎmas patru pe patru pentru meciul decisiv, extrem de disputat, încheiat cu un 13-11 pentru una dintre echipe 🙂 nu vǎ spun care, cǎ nu ştiu 🙂
Apoi a venit momentul cafelei, de data asta în interior. Cu tot soarele, nu ne-am mai încumetat sǎ stǎm pe terasǎ. Şi pentru prima data de când au început conflictele, am vorbit, eu am vorbit, despre Roşia Montana şi câinii comunitari. Dar, what happens in Vegas stays in Vegas, aceste poveşti rǎmân ddoar pentru urechile noastre.
Sǎ aveţi un weekend minunat!
