Despre performanța lor, a fetelor de la naționala de tenis de masă, nu poți vorbi decît la superlativ. În sportul românesc astfel de momente sînt din ce în ce mai rare, iar cînd România reușește să joace o finală de campionat european e un adevărat eveniment. Sigur, Dana Dodean, Eliza Samara și Bernadette Szocs sînt mult mai cunoscute și recunoscute pe stradă în țările lor de adopție (Austria, Turcia și Franța) decît la noi, dar asta e o altă poveste…Uitîndu-mă ieri la finala campionatului european, privirea mi-a rămas fixată, în anumite momente, pe chipurile jucătoarelor noastre.
Eliza Samara, la fel de frumoasă precum celelalte două, avea cearcăne. Efort, nesomn, emoții, consum nervos, cine știe? Dar era teribilă imaginea, cu o tînără și celebră sportivă încercănată, totuși…
Cum noi vedem atît de rar un meci de tenis de masă uităm, poate, cu ce se…mănîncă acest sport.
Îmi amintesc din poveștile clujenilor noștri, Paneth Farkas, Radu Negulescu, Dorin Giurciuca, Șerban Doboși (cu toții sportivi excepționali, jucători care au cucerit pentru CSM Cluj 5 Cupe ale Campionilor Europeni) ce înseamnă ping-pong-ul. Cît antrenament, cîte ore de țăcăneală, cît antrenament fizic, cîte afecțiuni, în timp, ale coloanei, ale membrelor, cîte boli asociate în urma unei vieți petrecute în sală…
Și-atunci, privind spre ochii Elizei, mi-am adus aminte de toate acestea. De sacrificiile pe care sportul le cere pentru a-ți da, în schimb, gloria.
Și cu atît mai mult mi-au plăcut ochii Elizei Samara și ai Bernadettei Szocs și ai Danei Dodean.
Și mi-a mai plăcut un om. Antrenorul acesta, Viorel Filimon, un constănțean calm, care cu tact și cu blîndețe în glas a știut să le ducă pe fete atît de departe.
PS
Cu meciul, știți, ne-a bătut China (scuze, Germania), cu 3-1.
1 comment
Am vazut si eu meciurile.nu-i gresit nici China…