Arsenal Romania Supporters Club sau cum poate suna o declarație sinceră pentru o echipă

Paul Pop, în albastru, cîntînd pentru culorile lui Arsenal

Unul dintre studenții de la Jurnalism, Paul Pop, mi-a spus că va participa la o întîlnire mai neobișnuită, la Brașov. Mi s-a părut foarte interesantă această acțiune și l-am rugat să pună pe hîrtie experiența. Nu vreau să-l laud pe Paul, poate că s-ar supăra ceilalți colegi ai săi de școală, dar tot ce pot face pentru el este să vă arăt și vouă textul său și să las la aprecierea voastră felul în care a ieșit acest material. Așadar, predau legătura: Paul, ai cuvîntul!

„We love you Arsenal, we do!” poate suna ca un fel de „Luptă, Steaua!” dacă vreți, doar că declarația asta sinceră pentru o echipă din afară căpăta și alte valențe dacă o auziți prin Cluj-Napoca, București, Satu Mare sau Craiova.

Am enumerat doar câteva dintre orașele în care fanii Arsenal Londra din România se întâlnesc meci de meci pentru a urmări la lucru trupa lui Arsene Wenger. Pasiunea lor s-a concretizat în Arsenal Romania Supporters Club, care dincolo de o pagină de Facebook creată pentru a reuni românii iubitori de tunuri londoneze, este și o entitate juridică.

ARSC are 14 membri fondatori și ne aflăm la doar câteva zile distanță de recunoașterea oficială a fan clubului de către Arsenal Football Club, actele pentru încheierea demersului fiind deja la Londra. Trei ani au trecut de la primele inițiative ale acestui club de prieteni până la crearea asociației, un pas obligatoriu al procesului de oficializare. În aceste trei sezoane, calculând după unitatea dragă microbiștilor, performanțele lui Arsenal au fost modeste, însă suporterii tunarilor știu poate cel mai bine ce înseamnă loialitatea și cât de prețioasă e ea astăzi, când suntem invadați de „glory hunters”. Pe lângă nelipsitele întâlniri din orașele țării, au mai fost organizate acțiuni precum „Be a Gunner Be a Runner” (http://www.stiridesport.ro/categorii/sport-si-societate/fanii-arsenal-vor-alerga-in-scopuri-caritabile.html) – unde s-a alergat în scop umanitar, sau „Arsenal Romania Supporters Club on tour” – în care tunarii bucureșteni au dat un imbold fanilor din provincie prin turul pe care l-au făcut prin țară cu ocazia meciurilor între 16 martie și 4 mai 2013.

Am ajuns și la cel mai important eveniment al anului –  „Prima întâlnire națională”, care avut loc pe 2-3 noiembrie la Brașov, lesne de înțeles de ce tocmai acolo.

De aici voi da textului o notă mai personală, îmi voi acorda acel avantaj de 25%, exact cum primea Manchester United de la arbitri pe Old Trafford în era Ferguson. A fost o întâlnire pe care toți o așteptam de mult timp. Ne cunoșteam de pe grupul facebook, vorbisem între noi, dar eram nerăbdători să realizăm și joncțiunea palpabilă. Așadar, de întâi noiembrie ne-am pornit din toate colțurile țării spre Brașov să petrecem un week-end împreună, cu ocazia meciului dintre Arsenal și Liverpool. Organizarea evenimentului a fost bine pusă la punct de băieții din capitală care s-au ocupat de închirierea a două pensiuni pentru cazare și care au gândit un program bine determinat al celor două zile. În dimineața zilei meciului s-a ținut cupa de fotbal a fanilor Arsenal din România. Două grupe, șase echipe, 42 de jucători și multă voie bună printre băieții îmbrăcați în roșu și alb care se băteau pentru minge. După efortul depus pe terenul sintetic, a urmat întâlnirea din Piața Sfatului, unde ne-am strâns toți pentru o poză de grup. Așa ne-am putut da seama și câți am ajuns la Brașov – peste 70.

Ne-am aranjat frumos bannerele personalizate și ne-am aliniat în spatele lor, dar înainte să ne tragem în chip am fost nevoiți să le dăm socoteală unor jandarmi care nu prea înțelegeau e cu noi acolo. Nu era vreo șmecherie politică, nu protestam pentru Roșia Montană, n-aveam probleme nici cu patrupedele, eram pur și simplu un grup măricel la care oamenii ridicau o sprânceană neînțelegând ce vrem noi de fapt, pentru ce milităm. Am înțeles mai apoi că în aceeași zi avea Steaua meci la Corona Brașov, iar jandarmilor le era greu să înțeleagă că nu suntem dinamoviști veniți să facă scandal și că sunt și alte echipe care sunt reprezentate de culorile roșu și alb.

   Pub-ul a fost pregătit special pentru eveniment și a arătat foarte bine. Începând de la schimbarea interioară pe care a suportat-o, cu fularele lui Arsenal care împânzeau localul, și până la barmanii care erau echipați în tricourile tunarilor, la fel ca și chelnerițele care cu siguranță n-au mai văzut așa descărcări de energie la locul de muncă. Pretextul întâlnirii, meciul, ne-a încântat pe toți cei prezenți în pub. Arsenal a câștigat în stil de mare campioană în fața lui Liverpool cu 2-0 și a rămas lider în Premier League. Am avut ocazia să rulăm multe dintre cântecele care se aud des pe în nordul Londrei, să ne simțim ca și cum am fi la câțiva metri de covorul impecabil de pe Emirates. Poate după o înfrângere, amintirile serii de 2 noiembrie din Brașov se mai diluau în timp, dar modul autoritar în care au obținut victoria elevii lui Wenger și bucuria victoriei împărțită cu atâția suporteri pe care știi că-i vei mai vedea de acum doar o dată pe an, e de neuitat și de neprețuit. După încheierea partidei a urmat bineînțeles o noapte de pomină, al cărei hit a fost „We are top of the League!”. Duminică dimineață chiar înainte de plecare, a fost planificată o scurtă și veselă ședință a Arsenal Romania Supporters Club, în care s-au tras concluziile celor două zile și s-au discutat planurile de viitor ale acestui fan club minunat. Pot să vă spun doar că vor mai fi acțiuni umanitare (sperăm chiar de Crăciun) și că va exista la anul o a doua întâlnire națională a fanilor Arsenal din România!

Pe final, vreau să propun o singură întrebare: De ce credeți că alte echipe mult mai galonate, mediatizate și „iubite” ( cum ar fi Real Madrid sau FC Barcelona) nu se bucură de un asemenea suport din România?

PS: În completarea întrebării aș vrea să menționez faptul că Arsenal nu a câștigat absolut niciun trofeu de 8 ani și clubul a învățat de ceva vreme să se autofinanțeze. Victoria concordia crescit! (un text de Paul Pop).

Ovidiu Blag

View all posts by Toate articolele scrise de acest autor
Citeste biografia