Oricîte analize s-ar face pe tema meciului Steaua-Dinamo evidența ne demonstrează că Stelei i se putea întîmpla o dramoletă mai mare decît acest egal, dacă ne amintim că a marcat pe final de joc, în minutul 89.
Oricum, dacă socotim că 90 la sută din știrile din fotbalul românesc sînt din tabăra Stelei, poate că după acest meci s-ar putea reflecta un pic pe această pistă, care pare una falsă.
Steaua, după ce și-a terminat întîlnirile cu Chiajna și a dat de un meci cît de cît serios, și-a arătat limitele. Aceste lucruri ar fi cele de analizat, aceste lucruri dau anvergura fotbalului românesc (respectiv micimea acestuia).
Steaua rămîne cea mai simpatizată echipă din țară, este port-drapelul României în competițiile importante, bravo ei, dar aceste evidențe se pare că le-au furat un pic mințile conducătorilor și antrenorilor săi, care se cred imbatabili. Și, mai trist, intangibili: nimeni nu are voie să îi critice, nimeni nu are voie să-i deranjeze, sînt atotștiutori.
Și presa, din păcate, a contribuit din plin la acest tablou. Și pe vremea cînd Becali se simțea mai bine și chiar și după acest moment.
ps
Să lăsăm așadar modulele de joc, blocarea centrului, jocul pe flancuri, verticalizarea și alte chestiuni de ordin tehnic. Știți cum se spune: și dacă erau treziți la 12 noaptea cei de la Steaua trebuiau să îi bată pe cei de la Dinamo dacă erau atît de buni…
