Dan Clinci, omul orchestră al Orașului Acasă
I-am promis lui Dan Clinci că o să trec prin sufrageria lui din Centru și ieri am reușit să ajung. Nu m-am simțit rău deloc, chiar dacă n-am putut sta decît o jumătate de oră. Dar în jumătatea asta de oră am fost disciplinat, mi-am băut ceaiul, i-am ascultat pe alții cum vorbesc despre oraș și am șușotit un pic, recunosc, cu o colegă din presă.
„Orașul acasă” este un proiect al Acociației Culturale Urbannect, acolo unde arhitectul Dan Clinci este co-fondator și „urmareste sa sensibilizeze cetatenii asupra nevoii de a respecta si a ingriji orasul ca pe propriul camin.Simularea acestei echivalente propune in acelasi timp si o invitatie la conectarea fiecaruia dintre noi la viata orasului. Urbannect isi propune sa ofere intregii comunitati posibilitatea de a interactiona creativ, cultural artistic cu Orasul, cu performeri dar , pana la urma cu fiecare dintre ceilalti locuitori”( www.urbannect.ro).
Exact despre asta au vorbit cei care au luat loc pe fotoliile din lemn și chiar mi-au plăcut unele vorbe de acolo.
Daniela Maier, Șerban Țigănaș și Dan Clinci, în sufragerie
Vă dau două exemple (nu că ceilalați n-ar fi vorbit bine), cele ale arhitectului Șerban Țigănaș, care a spus la un moment dat că și-ar dori o „Zi a Liniștii”în Cluj, ca o replică a multitudinii de evenimente care invadează Orașul. Mi-a plăcut ideea, mai ales că și eu aveam un puiuț de idee de acest gen, atunci cînd îmi închipuiam cum ar arăta orașul într-o zi în care nimeni nu ar claxona…
Și tot Țigănaș, referindu-se plastic probabil la o oarecare reticență a publicului vizavi de astfel de evenimente menite a responsabiliza, a mai spus: „nu cred că e un motiv de îngrijorare, e ca și cum am spune că un vin nu e bun pentru că nu s-a băut foarte mult din el și nu s-a îmbătat nimeni…”
Dan Clinci și-a făcut treaba foarte bine, asta e clar. Am văzut multe poze care certifică faptul că oamenii din Cluj au trecut pe acolo, s-au simțit bine, vremea a fost cu ei, au schimbat impresii, au completat niște cartoline cu idei proprii menite a revigora spațiul public, au băut ceai, au spus glume, și toate astea stînd comod (chiar că stăteai comod) pe fotoliile acelea din lemn.
Și au avut ce vedea: teatru, dezbateri, o instalatie interactiva video art, spectacole pentrucopii, magie , tap dance si un moment dedicat lui Janovics Jeno cu proiectia documentarului despre viata acestui extraordinar clujean.
Cam asta ar fi: eu n-am prins decît o jumătate de oră, dar m-am simțit bine.
