Cînd am ajuns în armată la Mihai Bravu, un locotenent m-a întrebat ce știu să fac. I-am zis că știu să cînt la pian. Și-atunci mi-a zis așa: bine, atunci tu o să fii gornistul unității. Și-așa s-a și întîmplat, am primit chiar și o trompetă de jazz la un moment dat. Nu știu de ce m-am gîndit azi la faza asta, înainte de baschet…Aveam să aflu la final, cînd s-au desemnat…superlativele.
Așadar, ne-am strîns șase inși la mișcare, și n-a fost rău deloc.
Am jucat trei la trei vreo 12 meciuri, rotind echipele pînă n-am mai înțeles cine cu cine joacă. Ideea a fost să adunăm victoriile individuale, și-acolo, într-adevăr, am avut un campion în persoana lui Rus Daniel, care a cîștigat cele mai multe meciuri.
Vă spun că n-a fost ușor deloc, mai ales că s-a jucat după sistemul 2 din 3 și unele dintre rotații chiar au avut nevoie de 3 meciuri pentru a putea desemna cîștigătorii.
Adunat, pe ceas, s-a jucat o oră jumate, intens, dar foarte frumos. Și fair-play.
Ne-am retras la concluzii la Sportul, unde discuțiile au fost de data asta la foarte mare înălțime: s-a ajuns pînă acolo încît s-a discutat despre emisiunile TV ale lui Măruță, Capatos și ale altor corifei din această categorie selectă, toți cei șase de la masă dovedind cunoștințe temeinice în domeniu, ceea ce nu ne-am fi așteptat pînă mai ieri…
Oricum, s-a ajuns și la desemnarea MVP-ului, fiind greu de tot de găsit învingătorul, scorul fiind 3-3, la vot, între Tebu și Rus. S-a ales totuși varianta corectă, Rus, pentru că el a cîștigat cele mai multe meciuri.
Și tot corectă mi s-a părut și desemnarea titlului de trompeta etapei, titlu pe care l-am cucerit eu, în unanimitate, ceea ce m-a bucurat, pentru că n-a mai fost nevoie de o tragere la sorți…
Ne-am simțit excelent azi, a fost o zi frumoasă, asta în pofida previziunilor meteo.
Mi-a plăcut să-i văd pe toți zîmbind, înverșunarea se amînă pe o altă săptămînă, asta e…

