Aseară i-am cunoscut pe soții Rusu, Andreea și Dan, cei care se ocupă de Tricoultura. Au venit și ei pe Scena Urbană, pe Cetățuie, și chiar am avut timp să vorbim și să facem ușoare planuri de viitor pentru business-ul lor atît de interesant. În plus, deși mă cam feresc să „mă prea împrietenesc”, cei doi sînt foarte simpatici, veseli și mai ales inventivi. Dar cel mai important-și-mai-important e faptul că m-am ales cu tricoul pe care mi l-am dorit: cel cu vorbele lui Nichita Stănescu. Cadeaux, că tot s-a vorbit franceza pe Cetățuie…
Acum despre tricou: am citit că e bumbac 100 % și că tehnica prin care e realizată imprimarea este prin serigrafie. Asta înseamnă că nu pică textul la spălat. Pînă acum m-am prins că sînt patru autori: I.L. Caragiale, Nichita Stănescu, Eugen Ionesco și Ion Creangă. M-am prins pentru că am intrat pe formularul de comandă, aici. Dacă intrați pe acest formular vă puteți alege și culorile. De asemenea, tot acolo, există și o ofertă la fel de interesantă de sacoșe.
Iar acum despre cei doi soți: părerea mea este că sînt condiționali, nu umblă cu cioara vopsită în business-ul lor, te poți baza pe ceea ce vorbesc, sînt serioși. Recomandarea mea ar fi să-i căutați pe facebook și vă veți convinge de asta. Eu o să încerc, cît pot, să-i ajut să mai facă niște pași.
Despre tricou: l-am luat azi pe mine și-am umblat aproape mîndru cu el. Poate n-am fost eu în locurile potrivite, dar să știți că n-au prea atras privirile vorbele lui Nichita Stănescu. Am pus-o pe seama faptului că tricoul nu era îmbrăcat pe cine trebuie…
Sau cultura nu atrage priviri?
Tricoultura însă asta vrea, mă gîndesc: să facă într-un fel ca privirile noastre să se oprească și la textele marilor noștri scriitori și poeți…
ps
O să încerc să-l port și într-o zi ploioasă. Poate atunci se va potrivi mesajul…


