Centrul Nicolae Steinhardt
În curtea mănăstirii de la Rohia sînt acum două imagini: una veche, cu care poate unii sînt familiarizați, și una nouă, care poate surprinde. Cea nouă a prins contur, e vorba despre Centrul Nicolae Steinhard, o construcție începută în 2007 și despre care unii spun că ar mai avea încă mult pînă să fie terminată.
Sîntem mici să judecăm dacă e potrivită sau nu această construcție în acel loc (plus că s-o fi discutat despre asta de către alții mult mai pricepuți decît noi), dar putem să ne întrebăm ce-ar fi spus Nicolae Steinhardt dacă ar fi știut că va urma să se construiască, în memoria sa, un astfel de edificiu, care să îi poarte și numele.
Răsfoind printre rîndurile pe care le-a scris, putem găsi, poate, și cuvinte care, adunate, să contureze un posibil răspuns…
„Cînd un om reuşeşte să facă ceva ce i-a solicitat mult efort, în el începe să lucreze trufia…
Banii care vin spre noi ne pot face aroganţi şi zgîrciţi, cum succesul ne poate răsturna în abisul înfricoşător al patimilor sufleteşti”…
În același timp, peste ani, cînd acest edificiu se va fi ridicat, poate că toate aceste exerciții de imaginație, toate aceaste raportări la trecut vor păli. Pentru că, așa am auzit, e bine să pui Omul în centrul lucrurilor. Și, cu siguranță, odată terminat, Centrul Nicolae Steinhardt va aduce acolo mulți oameni.
Pînă una-alta, la Rohia se aude toaca și ea e bătută de călugării care anunță Utrenia și Sfînta Liturghie la ora 6 dimineața, Vecernia la ora 5 după-masa și Miezonoptica la 10 seara.
Și tot așa, pînă una-alta, la Rohia călugării curăță sute de kilograme de ciuperci în fața bucătăriei, îi servesc pe cei ce le calcă pragul cu mîncare fără să le ceară nimic la schimb iar plimbarea prin curtea și pe cărările mănăstirii te liniștesc.
Iar mie mi-aduce aminte de un interviu pe care l-am făcut pe vremea în care scriam în Evenimentul zilei, un interviu cu părintele Serafim.
De restul, de viitor, îi lăsăm pe alții să se preocupe.
