De multă vreme nu a fost atît de neinteresantă naționala României. De fapt, la cîte meciuri am văzut eu de cînd mă uit la fotbal, nu am prins niciodată o perioadă atît de neinteresantă ca și cea de acum.Fără să fac o istorie cu cartea în față, numai așa, la ce îmi vine acum, la ceas de seară, în minte, și tot vă pot lămuri: în anii 60 jucau Adamache, Deleanu, Nunweilerii, Dumitrache, Lucescu, Dinu, Dobrin. Apoi a venit vremea celor din anii 70, cu Anghelini, Iordănescu, cu Marcel Răducanu, cu Sătmăreanu II, cu Sameș. Anii 80, cu Ștefănescu, Balaci, Cîrțu, Cămătaru, Coraș, anii 90 deja îi știm mai mulți, cu explozia celor de la Steaua (Duckadam, Iovan, Bumbescu, Tudorel Stoica, Lăcătuș, Pițurcă), cu apariția marelui Hagi, totul culminînd cu Generația de Aur, despre chiar că știe toată lumea. Pînă și anii 2000, cu acest Mutu care trăgea echipa după el și parcă tot îți amorțeau picioarele cînd auzeai imnul țării și te regăseai în spiritul celor care reprezentau România pe teren. Acum, acalmie. Băieții sînt supărați pe români, le pute tot ce e românesc, se ceartă între ei și chiar cu antrenorul, iar el, antrenorul Lucescu, e cam depășit de situație. În atari condiții, am ajuns să mă uit la meciul naționalei exact ca la un Astra-Brănești. Poate m-am tîmpit doar eu. Aștept să îmi spuneți. Deși, ca să fiu sincer, aștept și mai mult să mă contrazică sîmbătă seara România și să-i bată pe încrezuții de francezi. Ultima oară am fost pe Saint-Denis, la acel 1-1. Un 1-1 muncit. A fost cam și ultima oară cînd am avut senzația că echipa asta a muncit. Și era în septembrie 2009. Mamă, ce trece vremea!
Franța-România, un fel de Astra-Brănești
anterior
2 comentarii
asa e domnu ovidiu. si eu am senzatia ca ma uit ca la un amical. interes canci, daca era in romania… veneau vreo 7.000 maxim pe stadion. si cind auzi de pe la cei mai importanti ca nu are nicio miza si nu e important meciul… chiar ca iti vine sa te culci. cind o fi important? cind incercam sa prindem locul 3, 4… asa pt palamares? naiba stie. poate nu mai simt eu fotbalul….
e trist sa ne apuce o astfel de stare, vad ca sintem doi deja. importanta este o schimbare de mentalitate din partea lor si atunci probabil si noi vom reactiona altfel