Bănuiesc că deja v-ați obișnuit: O săptămână scrie Todea cronica, o săptămână eu. Așa e cu statutul tinerilor din echipă, ce să facem… Noroc că ne place să scriem. Și ne place și mai mult să jucăm cu acești oameni de calitate din mișcarea PMOB.
Ieri am fost 11 jucători și am jucat 5 vs 6. Prima echipă i-a unit pe Blag, Rus, Liviu, subsemnatul și Radu, noul nostru coleg. ASA Târgu Mureș l-a furat pe Lemnaru, așa că a trebuit să ne orientăm pe piața transferurilor. Fiind și ultima zi de mercato, am sunat-o disperați pe Annamaria Prodan, care l-a propus pe Radu. Ne-a convenit varianta și am bătut palma. În această formulă ne-am duelat așadar cu Miclăuș, Tebu, Răzvan, Todea, Muri și Lăpu’.
S-au jucat trei partide încrâncenate, noi reușind să câștigăm confruntarea inaugurală. Apoi ei au venit peste noi și au încheiat ziua în forță. Cred că înfrângerea în meciul doi mi se datorează, întrucât Lăpu’ mi-a dat cu terenul în cap. Practic, Mihai a profitat de apărarea mea modestă și a înscris două coșuri de la 8 metri. Decisive de altfel. Apoi, în meciul trei, adversarii au fost cu o viteză în plus. Mie și lui Blag nu ne-a intrat nimic. Dar nimic! Nu-i bai, zic eu, pentru că și Jordan a ratat peste 9.000 de aruncări și tot are la activ șase titluri NBA.
La noi au jucat bine doar Liviu și Rus, imperiali la recuperare. De partea cealaltă, pe Lăpușan îl știți, se vede că a împărțit vestiarul la juniori cu monștri sacri ai baschetului românesc. Mi-a plăcut cum l-a găsit pe Muri liber sub coș, dar am apreciat și indicațiile date lui Miclăuș. Dacă tot l-am amintit pe Miclăuș, vreau să spun că s-a apărat superb. De abia l-am păcălit la o repunere, cu o fentă de plecare pe picior stâng. Todea s-a remarcat la rândul său în defensivă și a părut că știe într-adevăr ce să facă cu mingea, în timp ce Răzvan a evoluat accidentat.
Întâlnirea s-a încheiat cu tradiționala repriză a treia. Acolo a venit și Tibi Fărcaș, discutând despre sport, presă și politică. Am revăzut împreună ultimul sfert al finalei dintre U-Banca Transilvania și BC Mureș și pe urmă am constatat ceva: Deși ne-am concentrat la ultimul coș al lui Rasic, niciunul n-a zis că au fost pași. Dovadă că ne pricepem la baschet. Sau că faza a fost prea rapidă pentru ochișorii noștri!
Hai, pe sâmbăta viitoare!
(o cronică de Paul Olar)
