Ieri am supralicitat: am lăsat în echipa adversă trei coloși, pe Liviu, Radu și Silviu, jucători buni, incisivi și cu mînă foarte bună. Lotul lor a fost completat de Todea și Muri, care au alergat ca dracii și s-au dovedit foarte utili. Experimentul de a ne forța limitele n-a reușit. La noi greul a fost lăsat în cvasi-exclusivitate pe Mihai Lăpușan, așa c-am pierdut cu 3-1 la meciuri, dar nu ne-a părut rău, pentru că au fost patru meciuri în care am muncit la greu.
Să revenim cu lotul nostru: Lăpușan, Miclăuș, David, Tebu și cu mine. Dacă socotim bine un baschetbalist și jumătate, Lăpușan și David (ăsta micu nu că n-ar fi baschetbalist, dar e mic de înălțime). Noi, ceilalați ne-am străduit, dar n-am stat grozav cu pregătirea fizică iar de ratat am ratat cît am putut. Și totuși, și trio-ul nostru a avut un remarcat, pe Miclăuș, care parcă a greșit mai puțin decît mine și Tebu. De tras de noi am tras cu toții iar dacă n-a fost să cîștigăm măcar am încercat.
Dincolo veselie mare: unul dădea de afară (Silviu), celălalt pe pătrunderi (Radu Simu) și dacă tot a mai rămas o vedetă, Liviu, acesta s-a hotărît să fie cel mai bun de pe teren, primind în acest sens și titlul de MVP, în aplauzele generale. Todea ăsta e mai bun de la meci la meci iar Muri a mîncat pămîntul, s-a văzut că n-a fost ultima dată, avea un chef nebun de joc, mai bine îl luam la noi dacă știam…
Am jucat patru meciuri, ne-am încadrat perfect într-o oră și jumătate în care ne-am simțit foarte bine și, peste toate, s-a jucat într-un fair-play desăvîrșit. Și cu gura mică. Sau, mă rog, destul de mică.
La repriza a treia a venit și Daniela, fapt unanim apreciat, ea aducînd picătura de cultură de fiecare dată într-un mediu tentat să vorbească după sport tot despre sport.
Ce să mai spunem? Că așteptăm sîmbăta viitoare? Bine, spunem.
