Profesioniști cum suntem, am lăsat la o parte festivitățile ocazionate de împlinirea a 7 ani de PMOB și ne-am luat rolurile în serios. Am jucat un 3 din 5 spectaculos, încheiat cu victoria oaspeților cu scorul de 3-2, meciurilor nelipsindu-le nervul, fapt pe care jurnaliștii prezenți la eveniment l-au consemnat în cronici ce nu vor apărea niciodată.
Am alcătuit echipele cum nu se poate mai curajos, lăsînd una cu un om în minus.
Au jucat pentru oaspeți Silviu, Răzvan, Liviu și Miclăuș iar pentru gazde Rus, David, Chertes, Tebu și cu mine.
Primul meci a fost cel în care le-am arătat că ne apărăm țara și glia strămoșească și i-am executat rapid cu un 12-3 care în loc să-i liniștească i-a ambiționat să ne scoată ei baschetul din cap. Ceea ce au și reușit, în al doilea meci cîștigînd ei.
Pe cînd să stabilim că și o înfrîngere cu 3-1 ar fi bună, ne-am trezit că am cîștigat meciul al treilea, cu copilul în formă foarte bună. David a dat de afară, a pătruns și a aruncat din mișcare, a pasat bine și s-a regrupat și în apărare. Bine, am făcut și noi cîte ceva, dar vreau să spun că David se mișcă din ce în ce mai bine.
În meciul al patrulea ne-au egalat iar în al cincelea am „scăpat steagul” (expresie care o înlocuiește pe cea consacrată, pe care probabil o știți), asta și datorită indeciziei mele, care la 11-10 pentru ei am ratat coșul de 11-11. Așa că ne-au bătut cu 12-10, am zice strîns, dacă nu am ști că de fapt ne-au condus destul de lejer pe parcursul acestei partide decisive, care le-a cam stat tot timpul la îndemînă.
MVP-ul a fost votat Răzvan, un pic mirat conform fotografiei-martor, dar posesor îndreptățit al trofeului căruia încă îi căutăm un nume.
La repriza a treia ne-au trecut nervii, le-am amintit tuturor că am uitat șampania în frigider, dar ne vom regrupa și la acest capitol. N-ar fi fost momentul, ne aștepta o după-amiază plină de responsabilități și evenimente pe care nu le puteam ocoli. Dar ne vom revanșa, întotdeauna am știut noi să răzbim prin vremi chiar mai complicate decît acestea…
Nu e puțin lucru să treci cu ajutorul mișcării peste toate, timp de 7 ani… Vorba lui Tebu: chiar așa, asta înseamnă că ne-am văzut de peste 300 de ori în acești șapte ani…
Cu ocazia aceasta îi salutăm pe cei ce-au trecut prin… mișcare iar noi, ăștia combatanții rămași, ne vedem sîmbăta viitoare, la aceeași oră. Așteptăm să ne ia Miclăuș banii, normal.
