Mă gîndeam să merg la Petrila. Și, cine știe, poate să-l întîlnesc acolo pe Ion Barbu, cel cu atîtea realizări și idei nemaipomenite. Apoi o întîmplare m-a deturnat.
Așa mi-a spus un domn, într-o benzinărie:
„Nu mergeți, domnule, la Petrila. Eu sunt de-acolo și vă spun că n-are rost. Mai bine mergeți la Peștera Bolii, o să vă placă mai mult”
Și cum afară a început să plouă torențial, am reevaluat sitația și-am hotărît că într-o peșteră măcar nu te plouă.
Și-așa am ajuns la peștera asta, Peștera Bolii, care cică nu-i ceva legat de boală ci de un domn, Bolia, care încă din secolul XV avea păduri și terenuri prin zonă.
Am găsit greu locul, pentru că e semnalizat, într-adevăr, dar în fața pancartei de pe drum e pus un alt indicator care maschează indicația legată de peșteră.
Dar știți cum e, treci de indicator, te întorci, oprești, întrebi, găsești.
Locul e aproape de Petrila, dar și de Petroșani. E pe linia aia de drum, Petroșani-Petrila.
La intrare e un domn foarte bine informat. Cînd am ajuns noi el lipea un fel de nasturi de plastic pe o suprafață mai mare de plastic. Plouînd cu găleata, turiștii nu prea erau pe-acolo. Și-atunci el lipea chestiile astea. La o privire mai atentă toți nasturii ăștia formau o siluetă de bărbat. Iar silueta asta urma să fie semnul distinctiv pentru grupul sanitar pentru bărbați. Dar astea sunt amănunte…
Mai important e ceea ce ne-a spus despre peșteră, omul era foarte bine documentat. Am aflat așadar că are elemente de unicitate. În primul rînd că e traversată de o apă curgătoare, cap-coadă, lucru foarte rar.
Apoi că are, pe traseu, patru poduri, unul mai ingenios realizat decît altul.
Și că pe vremuri puteai traversa peștera călare.
Și că poți vedea nu doar intrarea ci și ieșirea din peșteră.
Și că s-a filmat acolo pentru lungmetraje.
Peştera Bolii a fost folosită încă din perioada interbelică drept loc pentru concerte şi reprezentaţii de dans, ca urmare a acusticii deosebite din interiorul ei. Acum, în caverna spaţioasă au loc frecvent evenimente culturale, asta am aflat mai apoi, dintr-un articol din Adevărul.
Într-adevăr, locul e de vizitat. Ba chiar se poate spune că e spectaculos.
Dacă ajungeți prin zonă, întrebați și voi de ea, că de găsit singuri cred că va fi mai greu un pic…
