Am fost un 6 pe 6 clasic, cu Tudor Jucan MVP dar și cu ceilalți 11 mînați în luptă de o mare dorință de autodepășire.
Scorul a fost 4-2 pentru cei în negru dar cu siguranță că victoria le-a cam tăiat energia, asta v-o spun pentru că pînă și Juchi a resimțit oboseala.
Am condus 2-0 și apoi, după ce am pierdut un jucător (Silviu s-a accidentat) am jucat în 5. Acolo a fost cheia jocului, pentru că am primit indicații să ne apărăm în zonă și cumva-cumva am făcut 3-0, deci am avut ce apăra.
Albii, dacă mai stăteam un pic pe-acolo, s-ar fi putut să ne egaleze. Dar așa, cu ochii la ceas, am plecat la timp.
Albii au avut trei baschetbaliști, Racovițan-Maier-Gherman, în timp ce noi doar doi: Jucan și Lăpușan. Dar se pare că al nostru Ciucă s-a transformat în al treilea baschetbalist și-așa, cu entuziasmul lui, am reușit să ținem piept adversarilor.
Albii: Racovițan, Maier, Gherman, Chertes, Rus, Ilea. Aici trebuie remarcate coșurile lui Rus, apărarea lui Ilea și aparițiile surprinzătoarea ale lui Chertes sub panou.
Negrii: Jucan, Lăpușan, Ciucă, Negoiță, Blag, Silviu. Aici Silviu cît a jucat a făcut-o în ineresul echipei, recuperînd inclusiv pe atac, Negoiță a fost un veritabil piston față-spate plus realizări personale iar Blag a marcat cam 50 la sută din ce-a avut.
Cei șase pomeniți la început, c-au fost în alb, c-au fost în negru, au fost la înălțime. Iar peste toți, Jucan, care părea extraterestru.
La final, la Desaga, a fost foarte bine. Am stat afară, la soare. Iar cînd soarele a plecat, noi eram deja acasă.
