Cei din Ploiești, mă refer la organizatorii meciului de baschet dintre Asesoft și U Mobitelco, au fost foarte aproape de penibil, ca să mă exprim elegant. I-au dat unui băiat un microfon și ăla, ca la țară, răgea în instrument. Arsenalul, ca la balamuc: „Hai ai noștri, numai împreună putem reuși, băieții au nevoie de încurajările voastre, toată lumea în picioare, agitați steagurile” și alte îndemnuri, de parcă nu ne-au ajuns cele pe care le-am auzit azi în spectrul politic.
Și ca și cum brambureala nu ar fi fost suficientă, crainicul sălii s-a apucat să pună muzică hip-hop pe atacul clujenilor, asta de două ori. Măi, cum dracu să pui muzică cînd se joacă mingea?
Nu mai vorbesc despre demonstrațiile de virtuozitate ale domnișoarelor din adunarea aia de majorete, care, am mai scris eu despre asta, nu au un „repertoriu” chiar potrivit pentru o sală de sport, totuși.
Ploieștenii au avut ce au avut cu muzica, pentru că și după pauza mare, pe cînd baschetbaliștii stăteau pregătiți de cîteva minute să intre pe teren, un băiat cînta în mijlocul sălii, de ți se rupea sufletul: „Dacă ochii tăăăăăăi”, aia, piesa celor de la Holograf. Dar știa toate versurile, cînta de mi-a venit să plîng, așa, duios, cu inflexiuni, din grumaz, o lălăială, iar jucătorii se uitau la el, săracu, dacă mai are mult de cîntat.
Acum spuneți și voi, așa se face într-o sală de sport?
Pînă la urmă clujenii au jucat, dacă tot li s-a pus muzică, deci a ieșit bine. Practic, ploieștenii au cîntat, au dansat, s-au simțit bine, iar clujenii au cîștigat la baschet. Hai, că se mai întîmplă și la case mai mari!
De arbitraj nu mai zic nimic, că a văzut toată țara, pînă și comentatorul și-a dat cu părerea, deși nu se face, el trebuia să rămînă imparțial, hahahahahaha, dar s-or fi săturat și el de atîta deontologie…
PS Despre meci, propriu-zis, mai încolo, de la Mircea Cozma
1 comment
n-o fo unu din finalistii de la Romanii (n-)au talent?
oricum meciul, pe total, a fost peste cel cu Gazu.
si arbitrii au fost altfel… in sens rau