Oamenii ăștia se simt bine împreună, se joacă și rîd
Dimineața a început interesant. În parc unii reconstruiesc aleile, alții iau hotărîri importante, se căsătoresc adică. Și chiar așa, oare nu se insistă prea mult cu figura asta cu nunțile în parc? Pentru că acum e un pic cam praf, miresele își murdăresc rochiile albe, iar țărăneala e destul de mare pe metru pătrat, cu merțane și audi-uri care vin și parchează în buza lacului, pentru ca lelea Marie să coboare exact lîngă foișorul ăla, ca la ea la Rădiu. Dar mă rog, să trecem peste asta.Primul pe-acolo cred că a ajuns Bogdan, care de cîteva săptămîni tot încearcă să ne întîlnească și acum a reușit. Bogdan e aproape doctor, e în anul 5, a cîștigat o minge la Pronosportul nostru și este o persoană foarte educată. Poate tocmai de aceea cred că a fost cam dezamăgit de nivelul conversației finale de la Sportul, unde ne-a însoțit. Glumesc, am citit și noi cîteva cărți. Revenim. Bogdan a primit mingea și apoi a venit cu noi și la baschet, și la cafea. Restul au venit pe rînd, au alergat, de data aceasta și Mircea Cozma (care de obicei chiulește), și nota bene, am mai avut un new-entry, pe Loredana Leonte, care a alergat o tură și a jucat o repriză baschet, îi putem acorda un 7 pentru prima impresie.
OK, deci ideea e că dacă nu vin Mișan și Raimonda să îi tragă pe ăștia la alergare, ăștia înșală, trag chiulul și mai mult le stă gîndul la baschet. M-am făcut că nu văd, dar o să luăm măsuri, numai să se strîngă comitetul director.
La baschet am fost cam curajos. Am ales un om care fuge, pe Mureșan, unul care recuperează, pe OviTebu, dar și doi debutanți, pe Ali și Lore. No, aici am cam riscat, plin de mine, pentru că am cîștigat tot timpul, chiat și atunci cînd luam doi trecători de pe stradă. Iar ăilalți, precum animalele rănite, de atîtea și de atîtea ori înfrunți, au speculat imediat și mi-au copt-o. Mircea Cozmna, Părintele, Nicușor, Florina și Tibi Fărcaș de-abia au așteptat acest moment de slăbiciune și au mușcat. A fost un meci extraordinar, în care ei au condus mai tot timpul, noi am egalat mereu, ultima dată la 10. Apoi au avut 11-10, eu am ratat pe un contraatac, și pe final (asta chiar că nu ar fi pariat nici un om de pe planetă), Tibi a înscris coșul victoriei lor. Am pierdut cu 10-12 iar Mureșan, de ciudă cred, a plecat glonț spre casă. Băieți și fete, nu-i nimic, odată și odată tot trebuia să se întîmple.
La Sportul e durere. Terasa încă nu e deschisă, marii manageri de acolo probabil știu ei o șmecherie și o vor deschide în noiembrie, cînd e soare. Așa că ne-am băgat (ăsta e cuvîntul) în cușca aia de fumători și acolo am rîs bine. Nu neapărat pe acel subiect, ci pe ale noastre, de la revista presei pînă la amintirile din epoca lui Ceaușescu. Dar am rîs cu lacrimi, sincer, tare mișto a fost azi. Din păcate mi-a făcut program nevastă-mea cu Cora, că poate mai stăteam un sfert de oră.
Am și absenții, dar nu îi mai enumăr pe aici, că se știu ei (ba unii au chiar anunțat că nu vin, măcar s-au prins că așa se face).
2 comentarii
Poate cineva il vede pe farcas si il ia pt ultimele meciuri din finala cu asehotzii…numai asa putem lua titlu anu asta!
buna asta moro! am ras de numa!