moarte

Din fericire viața mi l-a scos în cale pe Daniel Prodan. Un om care făcea ca ea, viața,  să ți se pară mult mai frumoasă. Avea niște povești nemaipomenite. Odată ce apucai să stai pe lîngă el…

Am trecut pe lîngă el într-o oarecare viteză, că doar conduceam mașina. Pe podeț era o bătrînă săteancă, oprită din traversarea sa pentru un scurt moment de odihnă. Am depășit-o și-am mai mers vreo 5 secunde. Apoi…

Amicul meu muzician stătea pe o bancă în stația de autobuz, cu ochii în lacrimi. Asta m-a izbit, pentru că el întotdeauna era cu zîmbetul pe buze. Cînd m-am apropiat, am schimbat registrul cu care eram obișnuit…

Hai „să punem cazul”că ești bolnav, cum am fost eu timp de trei luni…