Piturca

Aseară mă uit la stirile din sport. Nu mă pot lecui, deși văd numai din alea cu Bănel și Becali, Borcea și Mititelu, Mircea Sandu și Dragomir. Și zice fătuca, la un moment dat, cu zîmbetul ăla…

Oare cît de stingheriți ar trebuie să fie cei de la Federația Română de Fotbal acum, cînd au ajuns în situația neplăcută ca Tribunalul de Arbitraj Sportiv să îi dea dreptate lui Adrian Mititelu într-o speță veche…

Mă uit la conferința de presă a lui Victor Pițurcă. Iar vorbește despre milioane de euro, despre șmecherii, despre suflet curat, despre dobînzi, nu înțelegi nimic, sincer. Se simte cum își traduce singur din limbajul de argou…

Dacă se va despărți și de Craiova, Pițurcă se va despărți „încet-încet” (una dintre vorbele preferate de către toți “oamenii de fotbal” care dau interviuri) și de imaginea pe care și-a creat-o.

România a mai inventat un concept: antrenorul-finanțator. Ce treabă are Pițurcă să vorbescă despre cum a dat el bani „din puținul lui”?