Nu sînt adeptul schimbării cu orice preţ. Cu atît mai puţin în sport. Din contră, continuitatea, stabilitatea, consecvenţa, echilibrul asigură de cele mai multe ori performanţa. La noi, cel puţin în ceea ce priveşte antrenorii echipelor de fotbal, e o adevărată nebunie. La polul opus, cel mai bun exemplu este Alex Ferguson, antrenorul lui Manchester United din noiembrie 1986. De 24 de ani!!! (Şi) de aceea performanţele lui Man Utd. nu sînt întîmplătoare.
Dar pe Răzvan Lucescu îl urăsc! Nu mai vreau să-l văd de nici o culoare! Omul e total depăşit. Personalitate zero, valoare minus infinit, aroganţă cît cuprinde. Schimbaţi-l cu oricine! Cu toată lipsa de modestie, eu cred că îi dau clasă oricînd.
Pe lîngă faptul că, sînt convins, nu merge nici la budă fără să-i ceară sfatul lui tăticu, stau şi mă întreb cîte meciuri îi trebuie progeniturii lucesciene ca să se convingă că Florescu, Cociş şi Tamaş n-au loc nici în lotul de „o sută unsprezece”. Sau cine ar trebui să-i deschidă ochii ca să-l vadă pe Radu Ştefan care-i jupîn la Lazio. Başca faptul că, drogat-nedrogat, curvar-necurvar, fiţos-nefiţos, suspendat-nesuspendat, Mutu este, vorba miticilor, tata lor, valoare. În echipa asta de… nicicum, Radu Ştefan şi Mutu sînt in-dis-pen-sa-bili.
99% din vină pentru că naţionala noastră joacă ce joacă şi este ceea ce este se datorează lui Răzvan Lucescu. Şi de aceea îl urăsc din tot sufletul.
P.S. O să mor auzindu-i pe toţi deştepţii cum o să dea vina pe asistentul ală de margine care n-a semnalizat un ofsaid de 15 centimetri. Lasă că al doilea gol a fost pe bune 100%.
