Cred că s-a umplut paharul în ceea ce privește Comisia Centrală a Arbitrilor. Ultima ispravă a fluierașilor îi aparține chiar fiului celui care conduce acest for. Conform celor de la gsp.ro, nu mai puțin decît nouă greșeli a avut băiatul în meciul FC Timișoara-FC Vaslui.
Ceea ce s-a întîmplat vine să confirme starea jalnică a arbitrajului românesc, dar și degringolada în care a intrat CCA. Ce s-a întîmplat la recentul Rapid-Pandurii cred că vă este încă în minte, dar eu o să vă amintesc și alte episoade, ca să aveți tabloul corect al unei stări de lucruri precare.
Iată ce scria Gazeta Sporturilor în numărul său din 24 iunie 2010: „Regulamentul arbitrilor a fost modificat, CCA și președintele ei fiind subordonați total lui Mircea Sandu, și nu Comitetului Executiv”. Iată și declarația lui Vasile Avram, președintele CCA: “Pentru noi e mult mai bine să fim subordonați lui Mircea Sandu, nu Comitetului Executiv”. Și reacția lui Ion Crăciunescu de atunci: “Mă întreb ce mai au voie cei din CCA. Să calce echipamentul arbitrilor și să țină cronometrele la testele fizice?” În esență, modificările se refereau la faptul că Nașu stabilește componența nominală a CCA, suspendarea sau eliberarea din funcție membrilor acesteia. Este o dovadă care te duce cu gîndul că președintele CCA, Vasile Avram, a fost numit de décor.
Prosportul din 8 septembrie 2010 titra:”Vasile Avram apelează la toate șiretlicurile pentru a-l propulsa pe fiul său, Marius, în elita arbitrajului.” Prosportul argumentează susținînd ideea că Vasile Avram i-a atacat dur pe Alexandru Tudor, Ovidiu Hațiegan și Istvan Kovacs, acoperind în același timp greșelile fiului său.
Iar Gazeta Sporturilor din 19 august 2010 atrăgea atenția asupra listei de observatori , care ar fi una de “foști arbitri cu un CV aproape inexistent sau excluși pentru incompetență ori lipsă de integritate”. Iată ce spunea Ion Crăciunescu: “Toți repetenții din arbitraj au ajuns acum să îl conducă”. Aron Huzu: “Mi-e dificil să vorbesc despre Heleșteanu, Zotta, Salomir. Cum percep oare arbitrii aceste nume din comisie? Oare îi percep ca pe niște oameni adevărați, sau își pun semne de întrebare? …Să mă ierte Stan Prodan, dar cum i-ar putea fi el observator lui Tudor?”. Același reputat ex-arbitru dă și soluții: “Vă dau eu 3 nume de observatori de talie mondială, pe care îi avem aici: Dan Lăzărescu, Ion Crăciunescu și Patrițiu Abrudan”.
Și atunci, mă întreb, la rîndul meu: ce ar mai trebui să se întîmple în arbitrajul românesc mai mult decît atît, ca să se revină la normalitate? De ce un om precum Patrițiu Abrudan (că tot l-a dat exemplu Aron Huzu), e pe un fel de linie moartă: pentru că și-a văzut de treabă și nu a făcut compromisuri? Pentru că e director la una dintre cele mai importante instituții bancare din România și din această postură, cel puțin, este evident că nu ar putea să își păteze numele? Nu ar cîștiga oare în prestanță această comisie mult hulită prin cooptarea unor astfel de personaje, înlocuind o gardă obosită? Că tot s-au făcut atîtea încercări în domeniu, nu s-ar putea găsi și una care să dea rezultate?
PS Puteți să mă suspectați sau să mă acuzați de patriotism local pentru că am lăudat un fost arbitru din Cluj, Patrițiu Abrudan. Cum tot atît de bine puteți avea propriile dumneavoastră idei de oameni care ar merita să facă parte din structurile CCA.
PS Citește aici ce spune Căciunescu, în Prosportul de duminică.
