Mult discutata şi rediscutata, dezbătuta şi redezbătuta, controversata Lege a educaţiei naţionale adoptată prin asumarea răspunderii Guvernului este, din punctul de vedere al Curţii Constituţionale, în acord cu Legea fundamentală a statului Român, Constituţia, urmînd să fie trimisă spre promulgare preşedintelui Traian Băsescu.
Surprinzător sau nu pentru unii dintre dumneavoastră, nu am să comentez dacă legea învăţămîntului, în forma propusă de guvern şi validată de Curtea Constituţională, este bună sau proastă. (O reţinere, totuşi, nu pot să nu am cînd mă gîndesc că învăţămîntul românesc este condus de Daniel Funeriu cel care, conform legii actuale a învăţămîntului, încă în vigoare, are doar 11 clase.)
Ceea ce mă nedumereşte este cum poate fi posibil ca o lege să fie şi constituţională şi neconstituţională în acelaşi timp? Ştiu din proprie experienţă, una cît se poate de nefericită pentru mine la un moment dat, că două complete de judecată diferite pot să dea decizii complet diferite în două procese identice, în care se analizează şi se judecă acelaşi tip de speţă. Urmînd aceeaşi logică, Curtea Constituţională a validat Legea educaţiei naţionale cu 7 voturi „pentru” şi 2 voturi „împotrivă”.
Mă gîndesc că aşa cum în justiţie adevărul nu poate fi sau nu ar trebui să fie decît unul singur, tot aşa şi cu Constituţia. Avînd o singură Constituţie, interpretarea ei ar trebui să fie unitară din perspectiva celor care o analizează şi o întorc pe toate feţele în acord cu adoptarea legilor, altfel spus mi s-ar părea normal că judecătorii Curţii Constituţionale să fie pe aceeaşi lungime de undă, iar votul să fie unanim! Ori e albă ori e neagră! Constituţia nu e… uşor gri!
Aşadar, cum e posibil ca 7 judecători să considere constituţională Legea educaţiei naţionale, iar 2 judecători să considere exact contrariul?
Toată treaba asta seamănă cu un fel de „alba-neagra”, deşi ştiu că, din punct de vedere politico-cromatic, Curtea Constituţională joacă „portocaliu sau roşu”!
2 comentarii
e tare de tot abordarea. intr-adevar, e inexplicabil, original, felul in care judecind dupa Constituție, 5 văd un lucru alb si 2 unul negru.
in acelasi timp, sa fim seriosi, daca intrebi 10 oameni pe strada la ce se refera legea educatiei nu cred ca stie vreunul. poate daca intrebi 100 stie unul.
si in ultimul rind, cu lege, fara lege, daca unii ca eba si becali pot si „fara”, de ce ar conta sa stii cu e „cu”
Problema trebuia sa o ridicati, domnilor, atunci cand ati aflat ca deciziile CC se iau prin vot. Adica majoritatea decide. Acum e nitel cam tardiv. Sau sunteti nemultumiti de legea educatiei?