Câte un crainic oligofren se mai plânge de venirea iernii în timpul iernii.
Acelaşi se dă de ceasul morţii când e cald vara, când plouă în sezonul ploios, când vine toamna şi-l apucă pe el pandaliile existenţiale.
Bref e greu să-i intri în voie.
Şi ca el sînt cohortă.
Iarna are frumuseţile ei. Mă face să reflectez la alb. E culoarea purităţii, dar la fel de bine poate fi şi culoarea morţii. Dar tot e frumoasă, iarna.
Ca dovadă, instantaneul de mai sus. E cea mai bună dovadă că poţi găsi colţuri de frumuseţe, chiar în mijlocul Clujului.
Trebuie doar să deschizi ochii!
