Cînd vorbește Ladislau Boloni, deja iese de-o știre. Omul e inteligent, și în plus pare a spune mereu lucrurile pe față. Cîteodată deranjant prin declarațiile sale, acid, imprevizibil, Boloni si-a construit, în timp, o imagine proprie, greu de imitat.
Iar prin rezultatele obținute la Sporting Lisabona între 2001 și 2003, cînd a cîștigat o cupă și un campionat,cînd i-a descoperit pe Cristiano Ronaldo și Ricardo Quaresma și-a construit și o carieră de antrenor remarcabilă (pentru că aceea de jucător a fost fenomenală). Apoi, curios, Boloni alege Rennes, între 2003 și 2006, echipă de pluton din Franța. Numele mare de echipă la care ajunge este Monaco, de unde pleacă după 10 etape și o lasă pe locul 19. Preia o echipă din Arabia Saudită și apoi revine în prim-plan, la Standard Liege, cu care iarăși ia campionatul, se mai plimbă o tură prin Emiratele Arabe, la Al-Wahda, de unde este demis.
Iar acum, de dată recentă, a preluat pe Lens, cu intenția declarată de a o salva de la retrogradare. Dar de cînd a ajuns pe banca tehnică a acestei formații, mai mult a vorbit decît a săltat-o în clasament. Acum Lens e pe locul 19 (penultimul), la 7 puncte de salvarea de la retrogradare, cu doar 8 etape înainte de final. Iar entuziasmul lui Boloni rămîne nealterat: înainte de ultimul eșec, 0-3 la Lyon, Boloni spunea că echipa sa nu va merge în excursie, ci va juca la victorie. Acum, după ce ziarele franceze o dau drept victimă sigură pe Lens, Boloni o ține pe a lui: „Avem ingredientele cu care să ne păstrăm locul în elită”. Următoarele adversare ale lui Lens sînt însă incomode: Brest Auxerre, Lorient, Caen, Bordeaux , Monaco, Arles și Nancy. Dacă rămîne în pană de ingrediente la mai mult de 3 dintre aceste partide, Boloni cel iscusit riscă să părăsească cu coada între picioare pe Lens și să consemneze o retrogradare în carnețelul unde își ține cu atîta minuție însemnările. Iar atunci Boloni se va îndrepta, cu cariera sa, spre o zonă gri de unde îi va fi destul de greu să mai iasă. Chiar dacă e tare în clanță, fostul internațional are de acum multe probleme pe cap. Și tare mi-e că textele lui din ultima vreme, cînd s-a luat de mai toți oamenii de fotbal din România, să nu fie decît printre puținele arme de care mai dispune. Pentru tot ce a însemnat Boloni pentru fotbalul românesc, aș vrea să mă înșel.
