Eu vă mai povestesc cîte una alta de acolo, așa, cît să vă faceți o imagine, pentru că altfel știu, e departe, e la capătul Mănășturului, joacă elevii, no, nu e chiar atît de interesant…Deci: elevii se comportă exemplar. Sînt fair-play, strîng după ei peturile de apă minerală, nu fac scandal, nu scuipă, nu se bat, nu vorbesc urît. Profesorii de sport sînt efectiv încîntați de ceea ce se întîmplă la această cupă iar gazdele de la Baza Unirea oferă condiții de top.
Vin cei de la Gazeta Sporturilor, aduc ziare, vin cei de la Salvare, glumim (din fericire nu am semnalat nici o accidentare), vin cei de la pază (care sînt eficienți și totodată discreți).
Mai vin musafiri, mai dăm cîte un tenis, un tenis cu piciorul, ne mai bronzăm, mai sună telefonale, chestii din astea, neinteresante.
Să citiți cronicile lui Nicușor (sus, în dreapta) , totuși, să vedeți cîtă energie pun băieții ăștia, liceeni, în cupa care îi reprezintă atît de bine și în care ei cred cu tărie.
