Oare de ce trebuiesc inaugurate niște drumuri? (Plus un exemplu de drum execrabil, la doi pași de locul tăierii panglicii)

Sînt convins că pentru noi, românii, să faci un drum drept e o chestiune destul de complicată și ca atare ne bucurăm cînd ne și iese (bine, de cele mai multe ori mai sînt lucruri de ajustat mai apoi). Dar să faci din asta un fel de sărbătoare și deja chiar o tradiție, mi se pare ușor exagerat.Adică hai să ne gîndim așa: ce e pînă la urmă mai mult decît un drum, de obicei foarte scurt, de 20-25 de kilometri, pe care poți merge cu viteză un pic mai mare, după care ieși iar în porcăria cu care ești obișnuit de zeci de ani. Ar merge o inaugurare din asta dacă mi-ai arăta o șosea de la București la Cluj sau una de la Oradea la granița cu ungurii sau ceva de genul ăsta. Dar să tot tăiem panglici la o centură de ocolire a orașelor chiar că e degeaba.

În plus, nu poți vorbi despre nimic altceva în oraș în ziua aia, toată presa e acolo, să vedem ce o să mai zică politicienii, să nu ratăm marele eveniment. Chiar mă gîndesc cum ar fi arătat ieri toată povestea asta cu inaugurarea dacă nu ar fi fost picior de jurnalist pe acolo? Dacă toți redactorii șefi sau patronii publicațiilor ar fi dispus să nu meargă nici un reporter la fața locului, dacă ar fi considerat că nu e chiar o știre de interes general?  Cum s-ar fi procedat? Ar fi trimis cancelaria primului ministru un comunicat și niște poze în redacțiile ziarelor? Ar fi fost o chestie…

PS Uite, citesc în Ziua de Cluj despre un drum, tot de pe-acilea, dintre Cluj și Alba, un dezastru. Uite, aici. Puteau să îl invite pe domnul prim ministru și pe doamna ministru acolo, să vadă cum stă treaba, era foarte aproape, pe principiul știrea nu e că „podul de pe Someș e acolo, ci că s-a dărîmat”.

Ovidiu Blag

View all posts by Toate articolele scrise de acest autor
Citeste biografia