Marele Real Madrid nu a reuşit, nici din a zecea încercare, să câştige la Munchen. Bavarezii au învins meritat, cum le stă bine, în ultimele minute şi pleacă la Madrid cu gândul la finala ce se va juca la ei acasă. Realul a fost mic aseară. Au ciupit la fiecare fază câte ceva, fără să pună vreun pericol şi cu atât mai puţin să impresioneze. Au dus de nas apărarea la un contraatac ca la carte, dar nimic mai mult. Ocaziile au fost pentru Bayern, cu precădere în partea secundă. Concluzia: un meci sub nivelul aşteptărilor din care au ieşit învingători cei cărora le-a mai rămas un singur obiectiv.
Orice asemănare încercată de comentatorii TVR (Bogdan Tomulică şi Mihnea Ionescu aseară, dar toţi sunt la fel la TVR) cu competiţiile interne e lipsită de sens. Au dat-o ei cu apărarea lui Bayern, cu cele 2-3-4 sute de goluri ale madrilenilor, cu Casillas care e, “totuşi, în ciuda faptului că Neuer este un portar foarte bun”, peste Neuer (asta m-a enervat; de ce n-a avut nimic de spus Casillas şi la centrarea lui Lahm?). Bayern a pierdut campionatul miercurea trecută. Borussia Dortmund i-a bătut din nou şi le-a făcut-o pentru al doilea al consecutiv (galbenii au 4 victorii în ultimele 4 meciuri cu Bayern). Dincolo, Realul are două-trei meciuri pe an într-un campionat care nu mai are niciun farmec.
Ţin cu Bayern? Nu, ar fi cam mult spus. Mi-ar plăcea însă să-i văd ridicând după 11 ani trofeul pe teren propriu. Recunosc că am mereu tendinţa de a nu ţine cu cei mai buni şi cei mai lăudaţi. Îmi place Bundesliga şi sunt de partea nemţilor în orice împrejurare. Am deprins această înclinaţie din prima finală de Champions League văzută, cea din 2001, câştigată de Bayern în faţa Valenciei la penalty-uri. Era Bayernul lui Effenberg şi al lui Scholl, ce-l avea în faţă pe brazilianul Elber. Dar în primul rând era Bayernul lui Oliver Kahn, omul finalei (şi al Mondialului asiatic de peste un an), poate singurul care se regăseşte cu adevărat în actuala echipă a bavarezilor. Neuer e peste orice portar în acest moment, mereu în priză, cu reflexe uluitoare în unele momente. Sunt convins că anii ce vor urma îmi vor confirma această părere.
Al doilea motiv în favoarea nemţilor ar fi faptul că sunt mereu aproape, dar niciodată acolo. Mai degrabă simpatizezi o astfel de echipă, decât una care câştigă mereu. Au ucis şi ei (Bayern) campionatul intern ani la rând, dar acum cu echipa din Dortmund e mult mai interesantă întrecerea. În 2002, Germania a fost învinsă de Brazilia în finala din Japonia. În 2006 au jucat acasă şi i-au scos italienii în prelungiri, câştigând doar finala mică. În 2008 şi în 2010 i-a bătut Spania, rămânând cu o nouă semifinală, respectiv cu o finală mică.
Cu Chelsea ar fi mai uşor. Cu Barcelona ar fi mai frumoasă victoria. Dar cel mai greu va fi returul de pe Bernabeu, în faţa aceluiaşi Mourinho care în 2010 a condus Interul spre succes. În speranţa că o finală spaniolă nu e cea mai de succes reţetă pentru UEFA, îmi doresc un retur în urma căruia Bayernul să triumfe. La penalty-uri, cu Neuer executând lovitura decisivă, dacă se poate. Sau Robben, că tot a ratat una cu Dortmund.
Din păcate, ziua de astăzi e umbrită de vestea că marele suporter al Universităţii Cluj, Gheorghe Bodea, nu mai e printre noi. Odihnească-se în pace…
3 comentarii
hai ca m-ai uns la inima
“Ţin cu Bayern? Nu, ar fi cam mult spus. Mi-ar plăcea însă să-i văd ridicând după 11 ani trofeul pe teren propriu. Recunosc că am mereu tendinţa de a nu ţine cu cei mai buni şi cei mai lăudaţi”.
Cati ani ai Muresan?
D-le Blag, faceti va rog o sectiune aici pe site pentru copii. Il puteti invita permanent si pe Emil, o alta ‘somitate’ inciudata care delireaza in zona sportului. La poza sectiunii puteti pune capul lui Tebu, cel caruia ii tremura vocea la stirile sportive de parca citeste un comunicat important pentru tara. La Ovi insa chestia e scuzabila – de la sapca cu U, trasa prea tare pe ochi, i se trage.
Eu tin cu UNITED,si mi se trage tot de la prima finala de liga vazuta,manchester-bayern 2-1,cu united marcand de doua ori in prelungiri,in ’99 daca-mi amintesc bine.