Balauru are ceva din clasa marilor portari. De multă vreme nu am văzut între buturile Universității un astfel de jucător, cu o mobilitate și o eleganță a mișcărilor precum cele ale lui Balauru. Poate de pe vremea lui Uțu Moldovan (că de Ștefan eu nu îmi amintesc…).
La începutul primei reprize a avut o plutire de vis (la una dintre centrările venite din flancul drept), reușind să rețină mingea în aer și apoi să plonjeze elegant în lateral, cu balonul parcă dintre brațe, oferind o imagine spectaculoasă.
Deși s-ar putea spune că prestațiile lui nu se regăsesc materializate și în dreptul golurilor primite de U Cluj, Balauru reprezintă unul dintre marile cîștiguri ale echipei în acest debut de campionat.
În meciul de ieri l-am evidențiat din nou pe Christou, un fundaș care pare să știe ce face, degajînd siguranță prin jocul său, un joc egal, constant bun în cele două meciuri de pe teren propriu.
Intrarea lui Tobă a fost și ea importantă, jucătorul reușind să dinamizeze jocul în partea de atac, acolo unde era în suferință deja.
Felicitări și pentru antrenor, Cristi Dulca străduindu-se să scoată din acalmie jocul alor săi.
Slăbuț arbitru. Mi s-a părut că așteaptă mereu un moment, care din fericire pentru U Cluj nu a venit.
1 comment
petrolul poate sta linistita, are portar! nu-l prinde primavara aici.