Stiu ca e greu de crezut, dar cei cu vestele fosforescente au cîștigat la baschet.
O să vorbesc cu Doru Vinași sau cu un alt arbitru clujean (sau îi aștept să se ofere careva), că nu se mai poate așa. Ne fură și îi fură jocul deja. Sîntem prea buni, nu se mai poate să ne arbitrăm singuri. La baschet, desigur, că la alergare Raimonda aleargă în continuare regulamentar.
Bun, deci cu meciul de baschet, da?
Am făcut echipele noi, căpitanii: Ilea și cu mine. La ei erau Ilea, Răzvan, Raimonda și Rus Daniel. La noi erau Patrice, Muri, eu și Părintele.
Ei, mai buni. Noi, mai dispuși la efort. Eforturi care s-au dovedit zadarnice. Bine că nu am pierdut mai rău. A fost doar 12-9 pentru ei. Cred că ne lipsește busola, deși Muri am văzut că are un aparat care și-l pune pe brațe, dar cred că ăla e pentru puls. Iar cu pulsul Muri a stat bine. Eu am fost catastrofă, se vede lipsa mișcării, vacanța, chestii.
În această situație totul a rămas pe Părintele, care și-a făcut treaba bine. Poate chiar prea bine, pentru că a reușit să îi enerveze pe adversari, tactică despre care nu discutasem în cele 4 time-out-uri pe care le-am luat.
Patrice a jucat foarte bine, dar cu o floare se face un meci de Podină, nu de pomină.
Așa că am înfrînt din nou, deja ne trebuie și psiholog la echipă (aici cred că o să vorbesc cu Marius Crăciun).
Mi-a cam scos ficații!
Despre ei, ce să zic. Sînt enervanți. Și-au luat și niște veste galbene, de m-a întrebat la un moment dat un trecător dacă nu poate veni cineva dintre noi să facă curat în parc.
Oricum, au adoptat o tactică interesantă, în care noi îi țineam pe băieți iar Raimonda ne dădea coșuri.
Asta e, valoarea nu așteaptă numărul anilor. Încercăm sîmbăta viitoare. Dar, repet, vrem arbitri internaționali. Alo, Bănică, se aude?
