Am văzut ieri o emisiune foarte tare pe TVR Cultural, invitat Dan C. Mihăilescu.
Nu vă povestesc decît un episod. Cică a fost invitat la o școală. Și acolo elevii i-au mărturisit că e pentru prima dată cînd văd în carne și oase un scriitor. Și că ei aveau impresia că toți scriitorii sînt morți. Pentru că nimeni nu a catadicsit să le vorbească măcar, d-apoi să le aducă în față vreodată vreun scriitor.
Pe lîngă latura comică a situației, e și multă tristețe în asta.
Bine că sînt purtați pe la școli doar fotbaliștii care împart fanioane cu echipele pe care le reprezintă. E bine și asta, dar, iată, nu suficient.
Și mai zicea ceva Dan C. Mihăilescu: uitați-vă la toți olimpicii aceia la matematică, fizică sau chimie. Cînd sînt băgați în seamă de vreo televiziune, cînd li se ia un interviu, parcă își cer scuze că deranjează cu prezența lor, parcă le este greu să vorbească despre performanțele lor, iar cînd o fac, o fac cu modestie.
De aceea modelele noastre pentru copii sînt fufele siliconate și gîngavii imberbi: pentru că oamenii valoroși se simt stingheri în noua societate în care trăim.
ps
Nu-i vorbă, că și scriitorilor le place să se întîlnească doar între ei. Majoritatea stau într-un clopot de sticlă și vorbesc despre nemurirea sufletului. Puțini ies din această amorțeală și sînt dispuși să găsească alternative, una dintre ele fiind aceea de a se apropia de cititori.
1 comment
exact asa e. NU stiu sa isi faca marketing editorial, stau pe la birt mai mult. Cumva isi merita soarta.