Pe wall-ul lui Lucian Ștefănescu, un clujean vechi și deștept (jurnalist care locuiește la Praga), am găsit o poezie.
Ce să mai comentez eu despre asta. Autorul poeziei e cunoscut, istoria o cunoașteți, poate poezia să nu o știți, de aceea am și pus-o mai jos.
Ce vremuri triste, totuși…
Carte poştală
Dragă,
pe scurt, cum e ordinul, ce să-ţi scriu? Ce să-ţi spun?
Fetiţa noastră a trecut într-a patra primară?
Are ochi ca ai tăi? Tot aşa trişti? Cum e afară?
Aici, stau de vorbă cu celula mea pe-ndelete,
o-ntreb de voi, o dezmierd, apoi o zgârii, o muşc, o blestem.
Câteodată, umbrele voastre pâlpâie pe un perete
şi-atunci curge aur în ea, ca-n staulul din Vitleem.
Tot aşa e noaptea şi pe la voi? Afundă ca hruba,
cu luna ca un stârv spânzurat de-o prăjină?…
De-o să mă duc la altă puşcărie cu duba,
nu mai căutaţi nemernica mea vizuină.
Uită-mă tu, să mă uite fetiţa. Aşa e osânda,
te-astupă cu piatră, te rupe de toate…
Nu-l mai aşteptaţi pe tăticu. L-a-nghiţit ocna, flămânda.
Mai am unsprezece ani jumătate…
Radu Gyr
