În fiecare zi lăsată de Cel de Sus sîntem obligați să vedem sau să citim ce spune Dumitru Dragomir.
Înțeleg că e simplu, înțeleg că omul e nevorbit, înțeleg tot ce trebuie înțeles.
Dar, totuși, nu e prea mult?
Mai merge mult oare figura asta cu hai să dăm tot ce spun „oamenii de fotbal” de la noi? Oare sportivii, adică protagoniștii întrecerii, nu ar trebui să zică și ei ceva, să știm și noi cum gîndesc, cum vorbesc?
