Muntenegru are cam 700.000 de locuitori. Forțînd un pic, cam cît Clujul…
În transmisiunea finalei mici a campionatului european, cea dintre Serbia și Ungaria, comentatorul o întreba pe Narcisa Lecușanu așa: „Oare cine ar putea învinge la ora asta Norvegia?”, o întrebare cu răspuns oarecum ușor de intuit, adică nimeni nu poate învinge Norvegia.
La o oră după această întrebare filosofică, iată că începea meciul dintre Norvegia și Muntenegru, meci pe care Muntenegru l-a cîștigat cu 34-31.
Muntenegru e noua campioană europeană, o țară care deține o genă specială, un popor de luptători sută la sută.
Pentru o țară de 700. 000 de locuitori, să excelezi în sport, și mai ales în sporturile de echipă, e un miracol. O temă de studiu pentru psihologi, mai degrabă.
Cînd spui Muntenegru nu se poate să nu te gîndești la succesele în sporturile de echipă, precum polo, handbal, baschet, volei, chiar și fotbal…
În Muntenegru se practică la nivel bun și alte sporturi, precum tenis de masă, atletism, karate, judo, box.
Te și miri, vorbind de aria restrînsă de selecție (cuvînt foarte drag diriguitorilor sportului românesc), cum de ies la rampă atîția și atîția sportivi excepționali.
Repet, cred că la mijloc e un miracol, pentru că e peste puterile noastre de a înțelege cum de se întîmplă toate astea la un popor de doar 700.000 de locuitori.
