Universitatea Cluj traversează, probabil, cea mai ciudată perioadă a existenței sale de 94 de ani.
Poate doar în vremea bejeniei să fi fost vremuri mai aspre.
Nu se cunosc resorturile care au împins-o azi spre o victorie importantă în lupta sa de supraviețuire pe prima scenă fotbalistică a țării. Poate că spectatorii să fi fost „de vină”, prea se „ambiționează” să susțină acest simbol.
Peste 1.000 de femei și copii în tribune, prietenii, soții sau părinții lor la poartă, privind la un ecran proiectat, nu întîmplător, pe o peluză. Acesta a fost tabloul serii.
Fără să vrea, cei care au pedepsit Universitatea au contribuit la refacerea spiritului care a domnit odată la această echipă: spiritul de familie.
Aflu că la final jucătorii s-au bucurat alături de fanii care au stat pedepsiți pe stradă. Iată încă o realizare ce nu putea fi posibilă fără această hotărîre a comisiilor. Mai lipsea să meargă împreună la o bere, la Mongolul, și totul ar fi fost ca în poveștile de odinioară rostite cu atîta har de către istoricul Gheorghe Bodea, nu?
Universitatea se ambiționează să trăiască. În pofida unora care i-au pregătit necrologul.
Sînt sigur că nu toți jucătorii de la U știu ce li se întîmplă aici, la Cluj, dar poate o să afle, timp mai este.
Sigur, ați înțeles, U a bătut cu 1-0 pe CS Severin, nu pe Real Madrid. Dar ce mai contează…Sînt tot trei puncte.
PS
Tocmai scriam, zilele trecute, despre un posibil dialog, aici.