Nu mi-a plăcut că au tăiat copacii. Nu mi-a plăcut că au scos apa din lac, acum 2 ani, pe timpul iernii. Nu mi-a plăcut că au betonat aleile, nu mi-a plăcut că unii parcau mașinile acolo, nu mi-au plăcut alaiurile de nunți „claxonatoare”, multe nu mi-au plăcut.
Ei bine, azi, înainte să încep alergarea, m-am uitat la parc. Arată bine. Chiar foarte bine.
Și în toate după-amiezele, cînd mamele își plimbă pe acolo copiii, cînd vîrstnicii ies la plimbare, cînd alergătorii de ocazie își fac turele, cînd îndrăgostiții își spun cuvinte, șoptit, Parcul Mare arată bine. Îmi place și terenul de baschet, și zona cu aparate, și clădirea aceea în care își desfășoară activitatea artiștii plastici.
Nu știu, în continuare, de ce îi spune Simion Bărnuțiu (deși știu cine a fost Simion Bărnuțiu), cînd de fapt am înțeles că a fost făcut la ideea unei organizații de femei la 1827, dar asta e o altă poveste.
Oricum, Parcul Mare din Cluj arată bine. Chiar foarte bine.
