Azi dimineata a plouat, ca de obicei. De fapt, la 9 a iesit soarele si ziceam ca o sa avem o sambata sportiva reusita. Rus Daniel cel mai optimist. A venit de la 9. Si zice ca a alergat pana pe la 10. Cu Chiper dupa el. Pe scurt, exact cand trebuia a aparut Blag. Cu Tebu, normal. Si cu mingea. Blag, fidel programului, a inceput alergarea. Noi, astialaltii, mai lenesi, baschetul.
A aparut si Ilea. Dar numai ca sa ne salute. Mergea la Alba Iulia, cica.
Pe scurt, vremea buna i-a scos pe multi din casa. Ca de exemplu pe Muri si pe Zava. Numai bine pentru un joc scurt 3 la 3. Ne si faceam planuri pe cand se intorcea Blag. Sa-l punem sa arbitreze. Aveam doar o mica piedica. Era mingea lui. Mai stiti cum faceam cand eram mici si ieseam afara cu mingea? Ne suparam si plecam acasa cu artexul cu tot. Asa ca, nu puteam risca. L-am lasat sa joace.
Dar, pana sa vina, n-am stat degeaba. Am imitat cum arunca unii si altii la cos. Cuic, Pesic, Horea Rotaru, dar si Ovidiu Blag.
Pana la urma pe teren au mai aparut 6: Patrice cu Raimonda Tibi cu Reka – desi aici baniuesc ca ordinea e inversa – si Blag cu… Ali. In total 12. Multi am zis sa facem 3 echipe de cate 4, dar Blag nu si nu. Jucam multi contra multi. Sa nu stea nimeni.
Asa ca a inceput distractia. Adica baschetul. Ce-i drept, asa, pe nesimtite, a inceput si ploaia.
Dar primul meci l-am dus pana la capat. Fiecare cu ce stie mai bine: Zava cu recuperarile, Tibi cu protestele, Reka cu posesia, Rus cu patrunderile, Tebu cu angajarile, Patrice cu aruncarile – chiar daca multe ratate, Blag cu asteptatul sub cosul advers, Muri cu infiltrarile, Chiper cu aparitiile sub cos, Ali cu jocul in viteza – adica pase rapide sa nu stea mult mingea la el – Raimonda cu jocul om la om. Ca asta m-a suparat pe mine cel mai tare. Desi eram in echipe diferite, o data nu m-a tinut si pe mine.
Apoi a inceput sa ploua mai tare si unii au dezertat. Le-a fost frica sa nu se ude. Desi, la meteo, alta spusesera. Da’ vorba aceea… O fi soare, dar nu-l vad eu.
Chiar si asa, am ramas 6 pentru revansa. Cu tot cu Zava, care era pe antibiotice ca tocmai se pregatea sa scape de o pneumonie.
Pacat ca n-am putut sa alergam, ca alunecam pe asfaltul ud. Nici pase lungi n-am putut sa dam ca, uda fiind, ne aluneca si mingea din mana. Dar pana la urma s-a dovedit ca 3 la 3 pe ploaie si pe tot terenul e mai placut decat 6 la 6 fara sa mai stii cine cu cine joaca, cine ataca si cine ramane in aparare.
Nu conteaza cine a castigat. Important e cine a pierdut. Adica Rus Daniel, despre care se zice ca e mereu in echipa castigatoare. Asa ca, s-a mai spulberat un mit. Ca sa fiu sincer, a pierdut al doilea meci. Revansa. Ca in primul s-a numarat printre castigatori. Dar, ultima impresie ramane.
Iar la final, uzi dar invingatori, ne-am dat seama ca pe o asa ploaie nimeni altcineva nu mai era prin parc. Asa ca a trebuit sa ne facem singuri poze. Pe rand, sa avem dovada ca noi 6 – Zava, Rus, Blag, Tebu, Muri si Miclaus – adica eu – n-am cedat pana n-am dus meciurile la capat.
Despre raceli si alte complicatii… vorbim maine. Dar eu zic ca de data asta scapam neatinsi.
P.S.
Uitasem, ca asta e partea cea mai draguta. De apa eu n-am scapat nici acasa. Cand am intrat pe usa, o mica inundatie. Furtunul de la masina de spalat – pe care o lasasem mergand – am uitat sa-l pun in vana. Asa ca apa s-a scurs pe jos.
Noroc ca lacul s-a format doar in baie, nu s-a extins si in camera.
3 comentarii
pentru acuratetea materialului, la alergare a fost si Nada, impreuna cu care am alergat 4 ture de parc; si in plus, nu atat ploaia a fost azi pericolul nr 1 al unora dintre noi, ci terenul alunecos 😀
Corect, de acord cu amindoua, raimonda.
Parca Zava joaca mai bine cu pneumonie decit fara, nu?