Dacă ar fi să te oblige cineva să analizezi campionatul de fotbal al României, că tot s-a scurs un sfert din el, apoi atunci ai avea foarte puțin de lucru. Și astfel ți-ar rămîne foarte mult timp de rîs. Uite, o scurtă, dar foarte scurtă demonstrație. Le luăm în ordinea clasamentului la zi.
Petrolul. E cam a doua echipă, ca valoare, după Steaua. Încă sînt bănuți, nu se știe de unde vin. Nu știu dacă se poate spune că are și un antrenor care să impresioneze prin ceva, dar vorba aia: cine are?
Astra. Nu înțelegi nimic din această echipă, poate doar intuiești că din banii lui Niculae ăla mai rămîn și destui cît să se alinieze o formație ce și-a dovedit limitele în Europa și care s-a cam stins și în campionat. O formație pe care scrie Giurgiu, deși orașul în care s-a format e Ploiești. O echipă cam fără spectatori, cel puțin în Ploiești nu ține mai nimeni cu ea, iar în Giurgiu poate că vin cîțiva la meci, dar numai cînd e vreme frumoasă afară.
Steaua. Aici, lăsînd la o parte povestea recentă cu Chelsea, se poate spune că echipa mai are față de Europa. E singura echipă care pînă la un anumit nivel face față și în lume. Dar imaginea asta e șifonată de desele ieșiri în decor ale unora sau altora dintre conducătorii ei.
Botoșani. Păi l-am văzut pe unul dintre investitori cum se bucura că vine Steaua la ei în oraș. Și cum zicea că ei, conducătorii, sînt doi, unul e stelist și unul dinamovist. Atunci, bine.
Ceahlăul. Echipă din seria celor luate în brațe an de an. Pică, revin, vine partidul, pleacă partidul, fuzionează, se contopește, amețește, genul de echipă de la care nu îți vine în minte nici un jucător.
Pandurii. Alta. Tot ca și Cehlăul, din aceeași serie de filme. Retrogradează dar nu pică. Siglă cu sindicate pe piept. Patron provenit din lider de sindicat. Bună echipă, așa-i?
Dinamo. Din seria ce-am fost și ce-am ajuns. Una dintre echipele cărora unii le zic de granzi dar care nu e în stare, de o bună perioadă de vreme, să-și tragă un antrenor ca lumea.
Săgeata. No, aici chiar că e greu să mai spui alte cuvinte. Poate, cel mult să-ți vină în minte cuvîntul vîrf. Că săgeata are vîrf. Plus că dacă echipa cîștigă, îți iese și de un titul bun: Săgeata a străpuns minerii (asta dacă i-ar bate pe Pandurii, să zicem…)
Gaz Metan. Neutră, în ciuda numelui, pare singurul caz în care gazul inhalat nu-ți face nici bine nici rău.
FC Vaslui. Cea mai iubită echipă din județul Vaslui este, într-adevăr, unică. În pofida tonelor de bani investiți în ea și tot nu a făcut mare brînză.
ACS Poli. Nu prea se știe ce înseamnă ACS. Poli știm ce înseamnă, dar pare că asta nu e Poli de fapt. În schimb are un antrenor cu o freză foarte interesantă.
Oțelul. Singura echipă care în pofida faptului că primarul se pricepe la fotbal acesta nu pare interesat de fenomen. Dar asta nu e nici de bine, nici de rău.
CFR Cluj e pe locul 13.
Concordia. Altă demonstrație că fotbalul românesc nu trebuie să aibă și o identitate. Pînă și antrenorului îi mai zici, cîteodată, din greșeală, Tudor Chirilă.
Viitorul. Da, știm, proiectul de suflet al regelui. De suflet s-a duce, probabil…Doar cei patru spectatori îl mai pot salva.
FC Brașov. Alt Niculae, cu pălărie mai mică decît ăla de la Astra, echipa păcii, de multă vreme.
U Cluj. Singura echipă din Univers despre care nu știi nimic de actualitate: nu știi cine o ține, nu știi cine o ia. Toate poveștile frumoase se leagă doar de trecut.
Corona. Asta trebuia să fie ultima. Ca s-o poți spune pe aia cu „Să nu strivești corola de lumini a lumii”. Că, vorba aia, ce mi-e corola, ce mi-e corona. Eu îmi amintesc de un suc la „badog” din Republica Cehoslovacia. Karola îi zicea. Nu se mai găsește.
Vezi ce puțin a durat?
Da ce bine ne-am distrat.
